Troiei!… O, fiu al lui Tideu[1], cel mai viteaz din toată ginta Grecilor! Căci n’am putut și eu cădea pe câmpurile iliace și să-mi dau sufletul subt loviturile tale!… Acolo, unde răpus de armele lui Eacide[2] zace înfricoșatul Hector și marele Sarpedon, unde Simois rostogolește, târâte în undele lui, atâtea scuturi soldățești și coifuri și trupuri de viteji.
In timp ce se tânguie astfel, furtuna șuerătoare izbește pânzele ’n față, înălțând talazurile până la stele. Vâslele se frâng; prora se hărtuie și se pleacă cu coasta pe valuri; un munte de apă se râdică prăpăstios. Unii marinari stau spânzurați pe creasta talazurilor; alții prin despicătura valurilor zăresc fundul mării; vârtejurile se învolbură pe nisipul gol. Notus zmulge trei corăbii, pe cari le strivește de niște colți ascunși, aflători în mijlocul mării, stânci ce înalță deasupra valurilor niște spinări uriașe, pe cari Italienii le numesc altare. De altă parte — priveliște de plâns — Eurus împinge din largul mării alte trei corăbii spre vadurile stâncoase, le pune pe uscat și le înconjură cu movile de nisip. Un talaz uriaș își prăvălește vârful și izbește în pupă corabia, care duce pe Licieni și pe credinciosul Oronte. Chiar sub ochii lui, pilotul e trântit și cade în mare cu capul în jos. De trei ori valurile o învârtesc în loc; însfârșit vârtejul cel repede o trage la fund. Ici și colo răsar plutind pe nesfârșita genune armele vitejilor, dulapi de corabie și comorile troiene purtate de valuri. Furtuna dă gata voinica corabie a lu Ilioneu și pe-a viteazului Achate și aceea care ducea pe Abas și corabia bătrânului Alete; toate sunt năpădite de apa vrăjmașă prin încheieturile desfăcute ale coastelor și prin largile crăpături, ce se deschid.
In vremea aceasta însă Neptun simte vijelia dezlănțuită sus și cum marea se frământă cu mare murmur și apele ațipite
- ↑ Diomede, fiul lui Tideu, regele Etoliei. Enea se luptase cu Diomede subt zidurile Troiei; era aproape să fie răpus, când mama sa, Venus, îl zmulse din mânile dușmanului. După căderea Troiei, Diomede se statornici, ca și Enea, în Italia de miază-zi și întemeiă orașele Arpi, Canusium și Brundusium.
- ↑ Achile era nepotul lui Eac.
