Pagină:Duiliu Zamfirescu - Îndreptări.djvu/3

Sari la navigare Sari la căutare
Această pagină nu a fost verificată

Apoi se sculă, se scutură de somn și de îmbâcseală, își încheiă tunica și eși zicând :

— Mergem, fată hăi ? Imbracă-te că viu. întrebarea asta hăitâ era adresată unei fete tinere, fiică a unui preot din Transilvania, a cărei mamă fusese în școală, la Viena cu Ana Villara, nevasta Generalului. Porția Hulduleac, întoarsă acasă, se măritase modest cu părintele Moise Lupu, aducând intensitatea voinței sale, de obârșie daco-romană, până în vremile noastre și pănă în treburile patriotice ale bărbatului său, pe când Ana Villara, după scurta și fugara iubire pentru Mihai Comăneșteanu, se măritase cu o rudă a sa și era astăzi nevastă de General. Chip interesant, suflet muncit și bănuitor, Ana Villara păstra, în firea sa necumpănită, o amintire neștearsă prietenei de școală, fetei sănătoase și rumene, ce lupta, alături de bărbat, împotriva asupririlor,—iar acum ocrotea pe fiica acesteia, elevă într’un azil din București. Fata se chema ca mamă-sa, Porția, nume pretențios și naiv, care ascundea, în familia ei, ca în toate familiile românești de peste munți, trebuința sufletească de o zilnică amintire a originei lor. Fata era în vârsta nehotărârii formelor, tăiată din greu, îmbrăcată din puțin, dar încântătoare prin tinerețea vajnică ce-i sta întipărită în obraz,