ÎNDREPTĂRI
- ROMAN -
Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genuchi: de aceea le ținea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.
— Iorgule, ce faci !
El tresări, adunându-și ochelarii de pe jos :
— Nu mai e chip să găsești un om cum se cade. Toți și-au schimonosit numele : fiindcă s’a potrivit la unul de talent, patruzeci alții vin să ne ambeteze cu moftologiile lor: „Delaurlați, Delafurceni, Delahingheri„. Și-s toți poeți pesimiști, Domnule, și cu lamentații prin prejur! D’apoi și când ți-i prind la voluntariat ! Umflă-l Mitreo !.. că-i de ăi cu „delafurceni". Scurt comanda!..
