Pe dată ce s-a aflat în Capitală de sosirea turcilor la satul Tânganul, s-au dus spre întâmpinarea lor caimacamul (locotenentă domnească) vornicul Mihail Manu, logofătul Samurcaș, Negri și Băltărețu (un fruntaș comersant din Capitală, prieten cu Gingir Efendi). Aceștia se opriră la comuna Leordeni, pe Dâmbovița, fosta proprietate a bătrânului caimacam Mihalache Manu, unde-și avea palate frumos împodobite. Primiră acolo pe Gingir Efendi Chehaia bey al pașei Silistrei și comandant superior al trupelor de invaziune. Cele dintâi întrebări pe care Gingir Efendi le făcu caimacamilor fură următoarele:
— Cum este raiaua în oraș ? Mai este vreun revoluționar grec în oraș ? Spuneți-mi drept, căci altfel chiar viața d-voastră este în pericol.
La această întrebare, caimacamii răspunseră:
— Nu sunt în oraș decât, poate, vreo câțiva greci din cei ce locuiesc în București, cu prăvăliile și meseriile lor.
Chehaia bey le zise jar:
— Eu vă întreb de cei ce au luat arme împotriva noastră și, ca să fiu mai sigur, îți opresc, domnule vornic și caimacam Manu, pe amândoi fiii d-tale cei mai mari, Costache și Iancu, ca amanet că, dacă s-ar întâmpla să întâmpinăm ceva de la răsculați, voi porunci ca să se taie capetele fiilor d-tale în tabăra mea; apoi voi pleca cu oștirea mea spre Capitală și atunci nu va fi bine nici de d-voastră.
Vornicul Manu a primit această condițiune și lăsând pe amândoi flăcăii lui ca amanet în tabăra turcească de pe câmpiile Leordeni, Pantelimon și ale satului Dudești, a plecat cu Chehaia bey în capul avangardei și a intrat în Capitală, dând gazdă lui Chehaia bei în casele lui Bellu (azi casa Prager), în capul străzii Ișlicarilor (azi strada Carol I). Acolo a conăcit Chehaia bei cu o parte din garda sa, țiind altă parte în casa Drugăneschii, pe ulița Ișlicarilor, aproape de conacul său, și unde făcu și închisoarea. În urmă a primit vizita boierilor ce mai rămăseseră în București, a consulilor, a negustorilor de frunte și a căpeteniilor bisericești. Pe toți i-a povățuit ca nu cumva să aibă ascunși pe la casele lor niscai greci zavergii, că atunci își vor pierde viața.
Chehaia bei avea sub ordinele sale trei mari pași: Gavanozoglu (foarte bogat), Tahâr aga și Macavei, șeful zaporojenilor (circasieni și lipoveni). Aceștia din urmă erau încazarmați în monăstirea Antim, având corturi întinse prin curte, iar în casele episcopale ședea Macavei. Să vă povestesc o anecdotă:
Gavanozoglu era dat în gazdă în casele lui Alecu Ghica (Barbă Roșie), pe Podul Beilicului;
