Grig. Maiorescu, ce avea un deget, la mâna dreaptă, de aur; asemenea și Ipsilante se numea monohir (cu o mână), căci avea mâna stângă din argint. Avea pe doctorul său, anume Hristari, care era și sfetnicul său de taină; avea preoții lui și diaconi greci.
În Târgoviște au stat mai mult timp, până au pus mâna, prin trădare, pe nenorocitul nostru Tudor. S-au trimis cete de arnăuți, sub căpitanul Farmachi, de l-au ridicat, fără veste, de la Golești, lângă Pitești, unde era cantonat cu pandurii lui. Prinzîndu-l, l-au pus legat într-o cărucioară de poștă, între doi arnăuți, și, ducîndu-l la Târgoviște, l-au dat în primirea lui Caravia, care l-a închis la Mitropolie într-o odaie, sub stricta pază a arnăuților, până ce, într-o seară, l-au omorât și i-au aruncat trupul într-una din marile private ale Mitropoliei. Așa au mărturisit târgoviștenii de atunci, cari se aflau față în curtea Mitropoliei, unde lucrau, amestecați cu evreii tinichigii, la fabricarea ghiulelelor de tinichea umplute cu sticlă, pietricele și cuie, pentru cele patru guri de tunuri românești care fuseseră ridicate de la Cotroceni, după plecarea lui Tudor. Nenorocita armată de olteni, văzînd a doua zi că-i lipsește șeful, de la Golești au trecut Oltul pe la Vâlcea și s-au dus fiecare în județul său.
După omorârea lui Tudor, aflându-se în Târgoviște că a intrat în țară armata turcă, venind de la Silistra, sub Gingir Efendi (Chehaia bey pașa Silistrei), a plecat și Ipsilante cu toată armata lui spre Râmnicu Vâlcei, unde rămase el cu marele său Stat Major în oraș, iar infanteria și cavaleria le trimise la Drăgășani, unde începuse a veni și armata turcească de la pașa din Vidin. Aci, la Drăgășani, se întâlniră armatele turcești cu ale zavergiilor. Batalionul Sacru, comandat de maiorul Suțu și având 4 tunuri, se formă în careu și s-a bătut într-un chip brav cu o împătrită sumă de turci. Cavaleria otomană, văzând ghiulele de tinichea umplute cu cuie, simți neputința zavergiilor și a spart careul. Cu toate că grecii au omorât mulți turci, dar și dânșii, sărmanii tineri, tot fii de negustori, profesori și grămătici de pe la contoare, au fost toți măcelăriți îngrozitor. A contribuit mult la această neizbândă și nepăsarea cavaleriei lui Ipsilante, compusă de arnăuți și mercenari, sub comanda lui Caravia, căci ei toți, cum au sosit în dealul Drăgășanilor, au spart pivnițele de la vii și s-au îmbătat. Ipsilante, aflând de această înfrângere, a fugit din Râmnicul Vâlcei prin vama austriacă de la Turnu Roșu.
Să povestesc acum invazia în București a armatei turcești venită din Silistra cu Gingir Efendi Chehaia bey.
