La 1791, tot în acest palat a locuit Mihai Suțu și, la 1793, a domnit Alexandru Moruzi, iar la 1798 a locuit și nenorocitul domn Constantin Hangerliu, unde capugiul, trimis de la sultan, i-a tăiat capul, azvârlindu-i trupul în mijlocul curții domnești, aflându-se îmbrăcat numai în cămașe, iar starea toată i s-a jefuit și pecetluindu-se Vistieria, a fost pusă sub paza negustorilor din oraș. Un vlădică, anume Pogonianis, din Hanul Grecilor, i-a cerut trupul de la arapul capugiu, ca să-l îngroape la Sf.Spiridon, pe Podul Beilicului, căci era în ziua Sfintei învieri. Lumea toată a alergat în Curtea Domnească privind trista dramă, văzând pe fostul lor domn în acea nenorocită stare.
La 1799 a venit Alexandru Moruzi, care a făcut multe bunătăți țării, clădind și Spitalul de Ciumă, ruinele căruia se văd astăzi între comuna Dudești și cătunul Cățelul, județul Ilfov. Iar la 1812, în zilele lui Ion Caragea Vodă, a ars Palatul Domnesc și de atuncea s-a numit acolo Curtea Arsă, rămâind numai odăi jur-împrejurul Curții, în care se aflau grajdurile, ogeacurile (companiele) arnăuților, oștire pe atunci domnească. Caragea s-a mutat în Podul Mogoșoaiei, în casele lui Costache Ghica, numit Brigadiru.
Până a nu arde palatele clădite de Ipsilante, pe când locuia Ion Caragea în ele, au văzut românii, pentru prima oară, ridicîndu-se balonul de niște străini, ce veniseră în București. Acest balon a trecut pe deasupra Capitalei și a căzut la Cioplea, lângă satul Dudești; de atunci a rămas vorba la români: de când cu bășica lui Caragea. Orășenii, în superstiția lor, ziceau că comedia asta a fost o urâtă prevestire, căci în urmă a ars palatul și, la 1817, luna octombrie, a fost și un cutremur foarte mare, după care a și fugit Caragea, furând 20 000 000 din vistieria țării. În palatul de pe locul generalului Ghica a locuit, în urmă, de la. 1818 până la 1821, și Alexandru Suțu, care muri pe tron și al cărui cortegiu funebru l-am văzut și eu, copil de 10 ani, pornind cu mare alai de la palat (Podul Mogoșoaiei) și ajungînd la Sf. Spridon (Podul Beilicului).
La 1821 se face revoluția grecească, zisă Zavera, când fugi lumea la Brașov. Întâiul steag al Zaverei s-a ridicat în casele lui Dumitrache Bellu. În acel an, veni Dumitrache Ipsilanti d<in>spre Moldova, cu insurecția greacă, o amestecătură de voluntari moldoveni și greci, care au poposit în marginea Bucureștilor, la Colentina, făcând tabără, iar Ipsilante a tras în saloanele de la Cișmeaua lui Mavrogheni, având de aghiotanți pe Caravia, doctorul Hristari și Dumitru Duca. Bucureștii se aflau străjuiți de arnăuții de sub comanda lui Bimbașa Sava, căpitan Mihali, căpitan Ghencea,
