căpitan Franguli, prenumit Bizanti, și căpitan Farmachi. Aceștia toți erau supuși caimacamilor boieri Negri, Samurcași și M. Manu, ce țineau loc de domn. Iată că sosi și Tudor Vladimirescu, născut la Gorj și având rangul de sluger; el trecuse Oltul pe la Slatina, cu 1 000 de catane brave, tot gorjeni, mehedințeni, doljeni, romanețeni, având între căpitani pe Macedonski, sfetnicul lui Tudor, pe un sârb voinic, Hagi Prodan, pe Ciupagea și pe bravul comandant al artileriei, de 4 tunuri, Cacalețeanu, cel ce a păstrat drapelul lui Tudor, pe care fiul său l-a dat țării și se află azi în Muzeul Stabilimentului de Artilerie al oștirii noastre, unde sunt atât drapelele cele vechi, cât și cele luate ca trofee în bătăliile de la Plevna și la luarea acestei cetăți.
Intrând Tudor în Capitală, cu bravii săi, trase în monăstirea Cotroceni, unde se fortifică cu șanțuri și cu patru tunuri ale domniei, peste care a numit comandant pe bravul sluger Cacalețeanu; apoi și-a așezat garda, ce-și alesese singur, în curtea și în casele lui Brâncoveanu, sub Mitropolie (fostul palat Bibescu); a tras și el în gazdă în caselele lui Orășanu, tot sub Mitropolie (astăzi strada Poetului). Orășanu era vechi amic al lui. Toată mănăstirea Mitropoliei se află însă ocupată de cetele de arnăuți de ai domniei, sub comanda căpitanilor Mihale și Diamandi. Iată ce se întâmplă atunci, chiar în noaptea întâia, că neputând arnăuții să sufere pe pandurii olteni, cari întinseseră corturi în spațioasa curte a Brâncoveanului, au început a trage în ei cu gloanțe, din clopotnița Mitropoliei. Oltenii din curtea Brâncoveanului răspunseră tot cu gloanțe, și focurile ținură până la ziuă, dintr-o parte și din alta.
A doua zi, negustorii Capitalei, aflând de aceasta, s-au dus la Mitropolie de au cerut de la eclesiarc (mitropolitul Dionisie Lupu fugise la Brașov) coșciugul cu moaștele Sf. Dimitrie, pe care l-au dus pe umerii lor, înconjurat de felinare și de preoțimea din Mitropolie, până în biserica Sf. Dumitru din Ișlicari (azi strada Carol) și l-au dat sub buna strejuire a isnafului (corporației) de ișlicari, cari au pus străji la biserică, de zi și de noapte. A treia zi a fost invitat domnul Tudor Vladimirescu (poporul începuse a-l numi domn, zicându-i domnul Tudorin) de către Ipsilante la Colentina; el mergând în tabăra elenilor lui Ipsilante, însoțit de căpitanii săi, Macedonski și Hagi Prodan (acesta l-a trădat în urmă, la Golești), a fost primit cutele mai mari onoruri. După dulcețuri, cafele și ciubuce, Ipsilante a început a zice lui Tudor:
— De ce nu vrei, arhon slugere, să te unești cu mine, să împreunăm voinicii noștri contra vrăjmașului comun, ca să scăpăm
