Sari la conținut

Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/75

Această pagină nu a fost verificată

doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase, și iată cum: .avea într-o încăpere 50-l00 de broaște, pe care le hrănea numai cu dulceață de trandafiri, la un caz de oftică le tăia capetele și picioarele, iar trunchiurile le fierbea, zeama o dădea drept decoct și carnea o usca și o ardea, făcându-o prafuri, și o dădea pe urmă, sub această formă, la bolnavi.

Pe doctorii domnești, greci, poporul nu îndrăznea a-i chema, necunoscându-le limba. De la anul 1811, au început a veni doctori în Capitală; până la anul 1821 au venit doctorii: Darvaris, Fleva, Manolache, Teodosie, Arsachi, Filitis, Constantinachi Caracaș, Esarcu, Holler, chirurg, și Spover, mamos; iar de la 1821 până la 1831 au venit doctorii: Sachelarie, Ceapă, Compoti, Rasti, Anastate, Bacaloglu, Ferari, Picolo, Alexandri, Vartiadis, Diamandi, Filipachi, chirurg. De la 1831 până la 1841 au venit doctorii: Marsigli, Maier, Fornion, Tavernier, Riissdorfer, Gronau, Capșa, Atanasovici, Pazelt, Nezati, chirurg, Laibu, Witmann, Iucker, Gluck. De la 1841 până la 1850 avurăm alți doctori, precum: Triandafiridis, Steege, Steiner, Wertheimer, Epaminonda, Zițeos, Moor, Orsoni, Polzus, Draș, Hepites, Iatropolu, Marcovici, Felix, Fabricius, Herari, Caliga, Ciocan, Naslâm;cei de la 850 încoace vă sunt cunoscuți.

Când la Sfântul Ion era han, el se întindea până în zidul lui Bellu și până în strada Cazărmii; palatele egumeniei erau pe locul unde astăzi este Casa de Depuneri, hanul avea porți mari de fier, căci înăuntru ședeau cei mai de frunte negustori și zarafi greci, anume: Chiurcibașa, Anesti (cojocarul lui vodă), Scarlat Scanavi, comersant de șaluri, Psalida, Pondichi, Hagi Ianuși, Temeli, Gudiu și alții; aceștia toți erau bancheri bogați și ajutau și susțineau frumoasa lor biserică, ale cărei coridoare se văd până în ziua de astăzi, cu frumoasele lor sculpturi.

Fondatorii vechi ai acestei sfinte monastiri au fost, mai întâi, străbunii mei, Ioniță Slătineanu, familia Manu și Cantacuzineștii, care se îngropau acolo, în biserică și afară. În această monastire s-au născut și au crescut episcopul Ilarion Argeșiu — mitropolitul Dositeiu era egumen — și doctorul Manolache, fratele episcopului. Așadar, sfântul Ion Predidici era doctorul și spițerul tuturor românilor, ce alergau cu credință la dânsul.

Biserica Doamnei, care este, astăzi, într-p curte deosebită, peste drum de Ambasada Rusă, și care comunică cu Podul Mogoșoaiei printr-o ulicioară, a fost clădită de doamna lui Șerban Vodă Cantacuzino, care avea și palatul la Șerban Vodă, astăzi Banca cea mare a României, și de aceea poartă și azi strada numele de Strada Doamnei. Monastirea Sărindaru e ridicată pe locul familiei celei vechi a Cocorăștilor, unde-și aveau bisericuța lor,