ce era deja începută de Ipsilanti.
După ardere, Caragea se mută în casele lui Costache Ghica Bragadiru, care au ținut loc de palat până după moartea lui Alexandru Suțu. Venind Grigore Ghica, la anul 1823, își stabili palatul în monastirea Mihai Vodă și începu a-și clădi palat în Podul Mogoșoaiei, pe locul cumpărat de la Costache Ghica Bragadiru, căci el nu avea case până s-a făcut domn, sau până a venit din băjenia zaverei, de la Brașov, când a tras în palatul Episcopiei Râmnicului (astăzi Grădina Episcopiii și Ateneu). Numindu-l țara între cei trei candidați ce se trimiteau la Constantinopol, pentru a. alege sultanul Mahmud pe domn (ceilalți erau hatmanul Mihăiță Filipescu și căminarul Filip Lenș), sultanul l-a ales pe diânsul, în considerație că fuseseră mai mulți din familia lui pe tronul României și fiindcă îi plăcu chipul și ținuta sa frumoasă, însuși sultanul l-a numit domn, dându-i cabenița domnească, hangiarul, cuca, săgețile și 3 tuiuri din cele mari, numindu-l uci-tuilu pașa, adică pașă cu 3 tuiuri, ordonând pașilor să-l petreacă călare, cu alaiul împărătesc, până la conacul său, unde i s-au trimis în urmă daruri, cai, cu harnașamentele lor, cusute în fir de aur, și deosebit alți cai numiți tavlambași; cei dintâi cai erau neîncălecați încă de nimenea.
Ca un dar imperial ce erau, îi scotea la toate alaiurile, după cum arătai, erau ținuți de câte doi ciohodari și aveau în dreapta și în stânga, spânzurate de șeaua lor peste burtă, câte o pavăză mare sculptată cu flori, poleite în aur. Venind rușii în țară, la 1828 aprilie, vodă Ghica a plecat cu toată casa sa civilă și militară la orașul Câmpina, căci așa cerea politica, să-l nu-l găsească invaziunea pe tron.
Plecarea sa la Câmpina a fost o jale în toată Capitala, care pierduse pe domnitorul cel blând, cel milostiv, pe părintele săracilor, pe înfrumusețătorul Capitalei; el apucase a așterne stradele Capitalei cu poduri de piatră, a face frumosul alei de petrecere la moșia sa Colintina, a pune mitropolit pe preacuviosul Grigorie, în fine, el fu domnul veacului de aur.
La plecare, a fost întâmpinat, la bariera Mogoșoaia, de Costache Cornescu și Alecu Filipescu Drăjneanu, cu 2 cete de vânători călări, a Cornescului de la Cornești și a Drăjneanului de la Drajna; aceste cete, împreună cu garda domnească de arnăuți, sub tufecci bașa Iancu Negrescu, l-au condus până în Câmpina, poposind ziua întâia la monastirea Târgșor și a doua zi ajungând la Câmpina.
Iar după plecarea lui vodă din Capitală, au intrat și oștirile rusești în oraș, sub conducerea comisarului imperial contele Palin și a generalului
