Sari la conținut

Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/63

Această pagină nu a fost verificată

era sub comanda lui aga și purtând fuste, ca arnăuții, și căciuli înalte, de postav negru, ce se numeau gelepești; corpul seimenilor, pedestrime românească sub polcovnicul lor; corpul lipcanilor (curieri), sub marele postelnic (ministrul de Externe); ciohodarii domnești (garda palatului), ținuți cu cheltuiala domnească (vorba de ciohodar este greacă și înseamnă numirea postavului, căci erau îmbrăcați în postav roșu, cu ceaprazuri galbene, cu dulămii căptușite la piept cu mătăsărie albă, erau încinși cu brâie de găitan de fir, cu paftale mari aurite; umblau cu pulpanele ridicate și înfipte în cordon, întocmai ca jandarmeria călăreață de astăzi, în cap purtau ișlicuri mari de blană și, în picioare, cizme galbene; tot ca ei, purta cizme și Curtea Domnească, boierii aveau cizme roșii). După acest corp, urmau veliții boieri, călări; aceștia erau miniștrii; după dânșii urmau, imediat, vodă, călare, îmbrăcat în cabeniță albă, cu ceaprazuri de fir și la brâu cu hanger cu plaseaua încrustată în briliante. Calul era împodobit cu harnașamentul de catifea vișinie, cusută în diferite flori de aur; era ținut de amândouă laturile, cu mâinile pe coapsele calului, de către bași-ciohodar și ajutorul său. După domn, urma întâiul spătărache, ținând săgețile, topuzul și sabia; al doilea ținea cuca domnească, cu caif de pâslă căptușit cu mătase. Beizadelele erau tot pe cai, împodobiți tot astfel și ținuți de câte doi ciohodari. Erau șase beizadele, începând cu cei mari: Costache, Iorgu, Scarlat, Grigorie, Panait și Mitică (care trăiește încă: Beizadea Mitică). Urmau apoi steagurile domnești albe, de mătase, și roșu, de catifea, cu Sf. Constantin și Elena cusuți cu aur, iar peste cele mari, albe, era chipul Sfântului Gheorghe. Venea apoi șeful contabilității de Vistierie, călare, cu câte două pungi mari, atârnate în dreapta și în stânga, de șeaua calului, pline cu bani de argint noi, pe care-i aducea din Țarigrad, unde fuseseră turnați, la hazna, din ordinul vizirului, pe socoteala domnului; acești bani, șeful conptabilității îi azvârlea în dreapta și în stânga, cu pumnii plini, și privitorii de pe strade se băteau după ei adunându-i. După aceasta, urma corpul catanelor, care erau recrutate din cinci județe. Urma apoi marele hatman și după dânsul veneau breslele negustorești, cari erau astfel rânduite: lipscanii, marchitanii, cojocarii subțiri și groși, ișlicarii, cavafii, șelarii, papugiii, cizmarii și covacii; aceste isnafuri erau toate sub starostea lor. Apoi, după aceștia, urma trupa tulumbagiilor (pompierii), sub tulumbagi bașa, fără instrumentele lor; ei erau îmbrăcați în spețere de piele și în cap aveau câte un cauc de fier; pe urmă venea ceata sacagiilor, fără sacale.