catane ale României (ale căror modele de îmbrăcămintele le păstrez în tablouri); ei au avut diferiți căpitani, ca: Magheru, I. Solomon, Ciupagea, Vladimirescu și Vărbiceanu. Aveau flinte cu cremene și cornuri de cerb, cu iarbă de pușcă, însă muzică, surle sau timpane, nu aveau. Căciulele lor erau rotunde, cu funduri roșii și cu lați de lână roșii, albi și albaștri; erau împărțiți pe cete.
Încep a arăta cel mai mare alai, când venea vodă de la Constantinopol, cu investitura de domn; el era mai dinainte ales de țară, alegerea se făcea la Mitropolie sau în Palatul Domnesc, când era tronul vacant. Alegătorii erau boierii țării, căci pe atunci nu se pomenea de popor, nici de deputați județeni. Între întâii alegători erau mitropolitul, episcopii și banul Olteniei, cu boierii lui cei mai de frunte de peste Olt; apoi, pârcălabii (primarii) orașelor Târgoviștea, Câmpulung și Curtea de Argeș.
Caimacamii domnești soseau în București și vesteau că vine vodă în țară, cu investitura împărătească; îi ieșeau boierii înainte, la Oltenița, căci întoarcerea era totdeauna prin Turtucaia, era însoțit de peste Dunăre până la Oltenița de cadiul aian și chehaia bei din Silistra. Ei-l încredințau, cu mare pompă, în mâna boierilor, iar aceștia îl conduceau, pe partea dreaptă a Argeșului, până la satul Radovanu, moșia lui Tache Ghica, unde se făcea în biserică un Te Deum; treceau Argeșul, a doua zi, și veneau în monastirea Negoești, clădită de Matei Vodă, pe partea stângă a Argeșului, aci ascultau Sfânta Liturghie și de acolo plecau și veneau în monastirea Văcărești, unde mitropolitul cu episcopii primeau pe noul domn, cu Evanghelia și cu Crucea, la ușa bisericii cu patronajul Sfintei Treimi, fondată de Nicolae Mavrocordat. Acolo se slujea un Te Deum și vodă rămânea seara acolo, în palatele egumeniii, până a doua zi; în acest interval, se pregătea cortegiul și primirea în Capitală. A doua zi, poporul primea pe noul domn cu cea mai mare bucurie. Iată întinderea cortegiului văzut de mine, la 1823, la venirea lui Grigorie Vodă Ghica. Cortegiul intra în Capitală pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă). El se începea cu marele aga, călare, cu amploiații săi; după aceasta urma corpul podarilor (saperi), ei aveau la spinare topoare, îmbrăcate în mușamale, și câte o bardă sau teslă la brâu. Sub îngrijirea corpului acestuia erau toate podurile din Capitală, căci toate stradele erau pavate cu poduri mari, având șanțuri sub ele, pentru strecurarea apei ploilor și a topitului Zăpezii; aveau și căpetenia lor, sub numirea de starostea podarilor, supuși marelui aga. Urmau apoi arnăuții, călări, cu căpeteniile lor: bimbașa, ghenciu aga, și căpitanii veneau pe urmă având timpane înainte; corpul fustașilor
