toată garnizoana de infanterie, având sub comanda sa meterhaneaua (muzica) cu ceaușii ei, adică: tambur majori, numiți islam ceauși; ei țineau în mână toiege de argint, cu atârnături multe (hasdrame); mai avea apoi sub el pe șoitarii Curței Domnești, care erau înarmați cu pistoale la brâu și cu toporașe mici în mână. La cortegiu, făceau pe caraghioșii, strâmbându-se și râzând în hohote către toți privitorii de pe la ferestre. Era ceva hazliu să-i vadă cineva la alaiurile cele mari.
Vodă avea patru șoitari înaintea sa și beizadelele, doi. Ei purtau căciuli mari de blană de tigru și cu coadă de vulpe atârnată; în fața căciulii aveau oglinzi.
Cetele de fustași erau sub comanda căpitanilor lor, iar cetele de lipcani (curierii), sub ordinele Ministerului de Externe.
Mitropolitul și episcopii niciodată nu luau parte la cortegiu.
Iată, în detaliu, și alaiurile domnești de peste an, care erau în număr de patru; afară de acela al intrării lui vodă în Capitală, ca domn, erau două alaiuri mari, numite binișalai, și două ordinare.
1) Alaiul la Mitropolie, la Sf. Constantin și Elena; 2) Alaiul mergerii la Moși; 3) Alaiul mergerii la Pantelimon; 4) Alaiul de la Sfânta Treime (Radu Vodă). La aceste alaiuri purtau boierii, cu serviciuri active, giubele roșii, cu agrafuri de aur, late, și gugiumane de samur negru, cu fundul roșu, și se numeau boierii halea (în slujbe), iar boierii cei fără posturi se numeau boieri paia, adică în neactivitate, și purtau giubele măslinii și gugiumane cu fundul verde. Numai domnul și cei din familia sa purtau gabenețe albe, pelerine de samur, cu ceaprazuri de aur și gugiumane cu fundul alb.Toți boierii aveau câte un hanger la brâu. Cei în activitate mai aveau la brâu câte o călimară de argint, suflată în aur. Meterhaneaua, compusă numai de turci, era sub conducerea capelmaistrului ei, numit meterhagi bașa. Acești muzicanți mergeau la alaiuri călări, având și șase chindii (tobe) mari, îmbrăcate cu postav roșu, și cu giamparale (tasuri). Cântau cântece turcești, căci surlarii cântau muzică românească în fața trupei seimenilor (pedeștri), care aveau pe polcovnicul lor. Călărimea arnăuților avea căpeteniile lor, numiți bimbași (maiori) și ghenci aga (colonelul). Numirea de ghenci se traducea în românește „voinici", iar ghenci aga înseamnă șeful voinicilor. Pandurii erau toți olteni, în costum oltenesc, cum poartă mehedințenii, gorjenii și oltenii. Numai din aceste trei județe se recrutau bravele
