unde se învăța și psaltichia bisericească. Mai în urmă s-a înființat Școala Domnească în ulița Brezoianu unde au fost profesori de limba elenă Vardalach, Velisarie, Psomachi și arhimandritul Neofit Duca, cum și Mitilineu, Ionide și d-nul Pavlidi, zis Pitagora.
Eforia Școalelor s-a organizat de boierii cei mai învățați și renumiți: Grigorie Brâncoveanu, Drăgănescu, Știrbei, Barbu Văcărescu, Slătineanu, Câmpineanu, Ștefan Bălăceanu și Grigore Gridișteanu; ei purtau numele de eforii școalei. A organizat școala la Sfântul Sava, unde astăzi este Academia, puind-o sub direcțiunea marelui profesor I. Giuvara; a adus din Transilvania pe vestitul profesor, pentru limba latină și românească, Gheorghe Lazăr, care avu de sub-profesori pe Gheorghe Pop, Ion Poenaru, Ionide arhimandritul, E<u>frosin Poteca, Pitagora, Eliade Rădulescu, G. Hill; în fine, a împreunat toate școlile domnești de la Brezoianu în curtea monastirii Sfântul Sava, de unde nu s-au mai mutat până în zilele noastre, dotându-le cu subvenții și cu moșii mari, precum Glavaciocul, din Vlașca, Călugărenii și altele.
Căpeteniile oștirei românești erau: marele spătar, șeful întregii puteri armate; sub dânsul erau cetele pandurilor, arnăuților și cu timbălarii care mergeau înaintea trupei, și a<le> seimenilor, și cu surlarii lor (care cântau dintr-un fel de surle). Subalternii săi erau: Polcovnicul de seimeni, căpitanul de panduri și bașbuluc-bașa al arnăuților. Ceata arnăuților se împărțea în infanterie și cavalerie; poterașii formau potera țării, sub polcovnicii de județe; ei erau meniți a urmări, a prinde și a goni pe făcătorii de rele din ținutul lor, a-i face cunoscut ispravnicilor de județe (erau câte doi prefecți de județ, unul însărcinat cu partea administrativă, celălalt cu partea judecătorească, având un singur sameș, directorul prefecturii). Ispravnicul administrativ avea de șefi imediați, în București, pe marele spătar și pe vornic. Mai erau apoi ciohodari (garda domnească), în dulame roșii, căptușite cu alb, și căciuli mari de samur, sub baș-ciohodarii; copii de casă, sub marele spătărache (șeful statului major și aghiotanților domnești). El, la cortegiuri mari, ținea în mână buzduganul și sabia domnească, un arc și tolba de săgeți, căci vodă purta la brâu numai un hanger (pumnal), împodobit cu pietre prețioase; avea sub ordinele sale și pe al doilea spătărache, care ținea cuca domnească (un fel de coif de pâslă, cu congi), care se purta în armata ienicerilor. Tufecci bașa era șeful a
