Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/55

Această pagină nu a fost verificată

foarte liberal și pe cei ce, prin știință sau vrednicie, întreceau pe alții, cu însăși mâna sa îi premia dându-le galbeni.

Între alții, și un nobil din comitatul nostru atinsese bine ținta; principele îi dărui zece coți de pănură de mătase, adusă numaidecât din București.

Căldurile de amiazi începură a ne frige; băgând de seamă principele, în semn de onoare și bunăvoință, ordonă a se întinde acel steag mare al României, ca un cort în contra razelor soarelui, căci cu privirile ațintite la exercițiile militare atâta timp petrecusem, încât dejunul nostru se prefăcu în prânz cum se cade; după terminarea prânzului, principele, cu garda și cu Curtea sa, se întoarse acasă, iar carele și miniștrii lui ne-au petrecut până la malul Dunării.

Pământ mai fructos ca al României, pot zice, că nu mai este în toată lumea creștină. Pentru că pretutindenea pășuni frumoase și grase nutresc turme și cirezi în foarte mare număr. În păduri și în codrii, fiare și păsări de vânat sunt în mulțime mare. Lână, in, piei se află cu prisos. Mine de aur sunt bogate și neexplorate. Dunărea, Prutul și alte râuri dau pește în mai mare cătățime [cantitate] decât oricare altă țară din Europa.

Soiul de cai e foarte nobil. Albinele produc mierea de sine-le. Vinele de metale sunt din belșug; râurile rostogolesc nisip de aur. Viile se lucrează ușor; pământul se ară cu un mănunchi de spini.

Neguțătoria se face cu Transilvania, Polonia, Turcia și Serbia, și moneda este veche și nestricată.

Orizontele este totdeauna blând și aerul e foarte sănătos.

Țara Românească se desparte de Bulgaria prin Dunăre, care aici e lată ca râul Elbii, la Hamburg; are însă mai mare repeziciune.

La trecătoare, pe ambele maluri sunt fortărețe, nu prea întărite: Giurgiu și Rusciucul." Traducerea acestui document e făcută întocmai după original.


Cele mai mari serbări din Capitală erau acelea ce se atingeau de sfânta noastră religie; astfel era serbarea de la 21 mai, a sfinților Constantin și Elena, patronii Țării Românești, ale căror chipuri erau cusute în aur chiar pe drapelele albe domnești, cum Și ale oștirilor. Vodă mergea cu mare alai de asculta slujba bisericească la Sfânta Mitropolie a țării, dedicată sfinților Constantin și Elena, de fericitul domn Constantin Brâncoveanu Basarab.