Pe lângă principe erau lăutarii și un cor de muzicanți, cari cântau tare în limba românească cântece naționale.
întrebând eu pă principe, în cursul călătoriei, câtă oaste s-ar mai putea aduna în țara lui: Zece mii de călăreți și două de pedeștri mai sunt, îmi răspunse suspinând și zicând că în timpul lui Mihail Vodă erau 50 de mii oameni cu arme. (Salutăm cu venerațiune memoria acestui principe.)
Întrebându-l apoi despre venitul țării, îmi răspunse că vreo 300 de mii de galbeni se culeg din zecimele de pește, sare, ceară, miere, vite și turme, afară de tributul ce se numără în bani gata și afară de dările extraordinare. Băile de aur și de argint, deși foarte avute, într-adins nu se exploatează, ca nu cumva turcii să se îndulcească de mulțimea averilor țării și să o ia de tot din mâna creștinilor.
De răutatea supușilor și de aplicarea spiritelor spre răsculare, principele se plângea amar și spunea cum, de curând, învinsese într-o bătălie serioasă o mare parte de rebeli, chiar pe dru mul pe care mergeam, lângă București; îmi arătă cu mâna sa locul bătăliei (Calea Șerban Vodă), mormintele celor uciși și crucile ridicate în semn de învingere (monumentul din curt bisericii Slobozia e cel în chestiune).
Unii din boiarii scăpați din luptă fugiseră în Transilvania; fi ind ceruți înapoi, Racoți nu vru să-i dea, ceea ce a pricinuit multe certe și sfede între amândoi principii la Poartă.
În Valachia, după o datină veche, toți cari umblau după domnie, în semn de defăimare nestearsă, erau însemnați tăindu-li-se narea dreaptă, și așa se făceau nevrednici de a căpăta domnia. Din cauza aceasta, Matei (acesta este mai târziu Matei Basarab, domnul țării), începătorul acelor turburări (care atunci era ascuns în Transilvania și apoi urmă lui Leon), cu mulți bani a vrut să cumpere apărare de la principele Rakoczi.
Călătorind noi preț de o oră, cu tot dinadinsul mă rugă principele ca să poposim puțin într-o vale frumosă până ce ne-ar sosi de la car dejunul. (Această vale este sub dealul viilor la spatele cimitirelor catolice și ortodoxe.)
Într-acestea, el începu a-și exercita iuții săi cai la lance și la cursele cele mai repezi, a întinde coarda arcului cu putere extraordinară, a descărca puștile și a trage la țintă. Magnații și boiarii imitau această desfătare a principelui și fiecare se nevoia, într-o emulațiune prea frumoasă, a-și arăta cunoștințele în arme.
La acel spectacol, principele, ca să stimuleze virtutea fiecăru ia, se arăta
