Slujba divină se făcea de mitropolitul țării, cu episcopii și ar hiereii aflați în oraș, cum și cu stareții monastirilor Căldărușani și Cernica. După ce se termina sfânta slujbă, se întorcea domnul cu alai mare la Curte și dedea caftane (grade) și slujbe, ierta condamnați și scădea osândirile cele mari.
A doua zi, în ziua de 22 mai, se scoteau caii domnești la ceair, care era pe toată întinderea câmpiilor Colentina și Băneasa; suma cailor domnești, de hamuri și de călărit, întrecea adese numărul 100. Ei se scoteau din grajdurile domnești, împodobiți cu valtrapuri cusute în aur; erau conduși de comisul cel mare, șeful grajdului, și de slujbașii lui; defilau pe dinaintea lui Vodă, care era înconjurat de toată boierimea țării, având lăutarii înain te. Aceste animale stau 40 de zile la ceair.
Petrecerile boierilor de frunte constau în călărie și preumblare cu trăsuri pe câmpiile Herestrăului, unde era un vechi tu devenit în urmă moară de vânt, la Băneasa și la Colentina, iar poporul, la Ceșmigiu, grădina Breslii, a Deșliului, grădina Scufa, Grădina cu Cai, Dealul Spirii, la dulap, Cotrocenii, în câmp și la târgul Sfintei Marii, cum și la grădina Hagi Ilie.
Se făceau tratări cu dulcețuri, șerbeturi și cafele, între dorm mitropolit, episcopi și elita nobleții.
Era apoi, ca loc de petrecere, Teatrul Grecesc, înființat în Podul Mogoșoaiei, la Cișmeaua Roșie, sub directorele Aristias; se jucau piese elene din Omer și Oreste. Mai era o petrecere la câmpia Colentinei, jocul giretului. Doi cavaleri azvârleau unul într-altul câte un băț de alun, lung de un metru, și se apărau printr-o pavăză de pâslă, care era petrecută pe brațul stâng, căci cu mâna dreaptă azvârleau giretul; la brâu aveau și câte un baston cu un cârlig. Cu o măiestrie admirabilă ridicau din fuga calului giretul azvârlit; adeseori se întâmpla că luptătorii se răneau la picioareși la piept.
Este locul să arăt cititorilor acestei cărți că nu toți domnii veniți din Fanar au făcut rele țării; trebuie să exceptăm pe trei din ei, și anume: Alexandru Ipsilant, venit la 1774, care ne fonda, la 1780, măreața Academie de la Sfântul Sava, ne înconjură Capitala cu cișmele frumoase și ne clădi cazarma Beilicu, pentru turcii care veneau în țară; el a făcut și alte multe bunătăți.
