boiarilor pribegi, fiindu-le căpitan Barbu postelnicu și Mihai spătariul Coțofeanul; prinseră pe Radu logofătul din Desa, iar alți boiari scăpară. Matei aga și cu alți boiari, împreună cu oastea ungurească și cu mulți roșii de peste Olt, veniră pe urma strejilor, pe plaiul Vâlcanului, până ce au intrat în țară.
Atunci, Leon Vodă, prinzând de veste, îndată trimise pe Mihai vel spătariul cu streji. Iar când fură la sat la Ungureni, întâmpinară-se cu ei și acolo se loviră strejile de față, și spătarul Mihai fu biruit, așa încât abia scăpă și el. Leon Vodă, dacă înțelese de această veste rea, îndată trimise pe doamna sa, împreună cu toate jupânesele boiarilor, la Giurgiov.
Iar când fu la august 21, anul 7139, iar de la Hristos 1631, într-o duminecă, ieșit-a și Leon Vodă cu toate oștile întru întâmpinarea lui Matei aga și merse până la Argeș, și la sat la Priseceni făcură sfat mare, cu slujitorii și cu boiarii, și dete dorobanților lefi tot galbeni de aur, și de acolo se întoarse îndărăt la scaunu-și, la București, tăbărându-se cu toate oștile din jos de monastirea lui Pană vistierul"; locul taberei era Podul Beilicului, Broșteni, Radu Vodă, Slobozia, Dobroteasa, Apostolu, Sârbii, Staicu și Tabaci (lângă drumul Giurgovului).
La august 25, marți, venind pribegii, tare se loviră unii cu alții deasupra viilor din jos de monastirea lui Mihai Vodă (acum Podu Caliții, Dudești, mahalaua Vlădichii și câmpul Filaret) și fu izbânda a lui Leon Vodă. Perit-au atunci mulți oameni din amândouă părțile, și a pierit Nedelcu, căpitanul de roșii". Prins-au și pe Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei aga, și pe Preda logofătul din Desa (se vede că acesta, ca prizonier, se atașase la aga Matei), dar s-a răscumpărat viața lor cu bani mulți de la Leon Vodă.
Tăiat-au și pe Adam banul acolo, în tabără, și pe Preda Floricoiul din Greci (acesta este din neamul Grecenilor), și au înțepat pe Pusa (sau Pușcă) armașul, și au trimis mai mult de 40 de unguri vii la împărăție.
Făcut-a Leon Vodă și o movilă mare lângă drumul Giurgiului. Atuncea, întru acest război, a împușcat și pe Boicina, căpitanul de sârbi, într-o coapsă".
Această movilă a fost în curtea bisericei Slobozia, unde este crucea astăzi, dar desfigurându-se locul, se vede desființată, însă preoții bisericii spun că este acolo boltă mare de zidărie, cimetir, sub cruce, la care boltă, niște doritori de comori, primind voie în vara anului 1867, și începând
