ci au căzut boiarii și li s-au spart casele, că ce avură deteră tot, și se și îndatoriră pre la turci și pre la balgii; și au plătit birurile boiarii care țineau județele, cât era asupra țării.
Deci, boiarii văzând atâta răutate și că-și vor sărăci casele cu totul — căci aprozii lui Leon Vodă nu mai înceta de la casele lor, pentru bani, și le lua trepede câte 30-40 de galbeni numai deodată, și din țară nu avea de unde da —, deci, văzând acei boieri de peste Olt că nu mai pot birui, când fu la 13 octomvrie anul 7138 <1629>, sâmbătă noaptea, spre Vinerea Mare, se sculară toți de pribegiră în Țara Ungurească, trecând prin plaiul Vâlcanului, la Hațeg.
Însă boierii aceștia erau anume: Matei aga din Brâncoveni, și Aslan vornecul, și Gorgan spătarul, și Barbul paharnecul Brădescu, și Mitrea vistieriul, și Mihai postelnicul și cu alți mulți boieri.
Iar Mihai spătarul Coțofeanul și Dumitru slugerul Filișanul au pribegit mai înainte și au locuit la Hațag. Deci ei înțelegând cum că vin acești boieri, le-au ieșit înainte, și cu ei un nemeș, anume Bărbat Miclăuș, și cu fiul său, Mateiaș.
Deci împreunându-se toți, au trecut muntele pe plaiul Vâlcanului, ot gura Jiului, în Țara Hațagului, meseța [luna] octomvrie 23, și acolo toți locuiră la un loc, având mare cinste și socotință de la Racoti Georeie, craiul Ardealului, și de la groful, și de la Zalomi David, și de la toți nemeșii.
Iar Leon Vodă trimise cărți, cu Petru cămărașu, la Matei aga și la toți boiarii pribegi, făcând mare jurământ, ca să vie în țară. Iar ei n-au vrut să vie nici unul. Iar Leon Vodă mai trimise și a doua oară carte, pe Calotă slugerul ot Popești și pe Dima ot Bezdina.
Mai a trimis și al treilea rând, pe părintele Fteofil, episcopul Râmnicului, și pe Hrizea vornecul, și pe Radul logofătul; cu cărți cu mare jurământ, ca să vie acei pribegi la casele lor, și tot n-au vrut să vie, că n-au crezut.
Atunci au fost venit la craiul Ardealului, de la împăratul turcesc, un agă mare. Atuncea s-au strâns românii de aicea din țară, mai mult de o mie de oameni, care au fost fugiți de dăjdii grele și de nevoi, aicea toți s-au pârât de față cu Hrizea dvornecul înaintea craiului și a turcului.
Iar dacă a venit părintele Fteofil și cu Hrizea dvornicul din solie, Leon Vodă a mai trimis, a patra oară, pre Radul logofătul din Desa și pre Stanciul postelnicul de la Langa și pre Iane postelnicul ot Pleșoiu, Preda vornecul ot Cioplea, cu mare jurământ, ca să vie pribegii la casele lor.
Decât când au ajuns la Târgu Jiului, ei se întâmpinară cu străjile
