Ghiorma, după cum am mai arătat, în răscoala lor la 1660 (vezi crucea de piatră în zid). Doamna Bălașa, fiica sa, edifică biserica, la 1751, cu acest-nume, pe Calea Caliții, făcând azil de oameni săraci.
Mitropolitul Dositei înființează o ceșmea frumoasă pe câmpia de lângă Mitropolie. Scarlat Ghica zidește biserica Sf. Spiridon cel Nou, la 1765, pe Calea Șerban Vodă, în care s-au îngropat vreo câțiva domni fanarioți. Bărăția sau Biserica Catolicilor s-a fondat de un italian, anume Delcioaro, în vremea lui Ștefan Vodă Cantacuzino, cu berat de la Poarta Otomană, și de aceea i s-a pus numele de Bărăție, adică document, autorizație. Condiția era să nu se ridice turnul înalt, nici să se așeze clopote (ordinul sultanului Mahmud al IV-lea). Sfânta biserică de la mahalaua Foișor, ce este făcută în dreptul monastirei Văcărești, în partea stângă a Dâmboviței, este ridicată de doamna lui Nicolae Vodă Mavrocordat, la 1718, căci lângă această biserică erau palatele doamnei (haremul), și de acolo se făcuse un pălimar lung, ca un foișor, și cu învelitoare, prin care mergea doamna de la haremul ei până la Văcărești, la Vodă. Acest foișor era ridicat pe mai mulți stâlpi, pe un spațiu de o jumătate de ora călătorie, și, cu ferestrele în amândouă laturile, își continua lungimea lui peste lunci, peste grădini, chiar peste apa Dâmboviței, și de atunci s-a numit acea mahala a Foișorului. Tradiția aceasta se spune de toți bătrânii acelei mahalale. Sfintei biserici Gorgani, zidită între apa Dâmboviții și balta cea mare zisă astăzi a Cișmegiului, i s-a pus numele de Gorgan (așa se numesc măgurile cele înalte), căci ea se află pe o măgură, în mijlocul bălții ceșmelelor. Numele acesta îl avea și spătarul Gorgan, ce ridică biserica Sf. Ilie, în zilele lui Leon Vodă. Această baltă cuprindea în vechime și sfânta biserică ce se numește Schitul Măgureanului. Acești Măgureni sunt o familie veche a țării, În acel loc, deasupra bălții Cișmigiului, au zidit acea biserică și au făcut-o schit de maici. În mahalaua Stejarul, acolo, aproape, era și Fântâna Boului, care nu se știe când a dispărut. Asemenea, în marginea bălții de la Icoană s-a zidit sfânta mănăstire de maici zisă la Icoană și i-au rămas acest nume, căci se zice că ar fi făcut o minune icoana Maicii Domnului, găsindu-se într-o zi lăcrămând. În curtea acelei mănăstiri a fost spitalul de alienați, precum era la biserica Pitar Moșu spitalul infirmilor. Acestea sunt cunoștințele mele despre orașul nostru.
Vreau acum să arăt că fără rezon s-a scris de unii din istorici că județul Ilfov începea chiar de lângă poarta de sus a cetățuiei Bucureștilor,
