Sava, fondată de C. Ipsilanti, la 1780, cu școala ei slavonă și greacă; hanul lui Șerban Vodă Cantacuzino, la 1680; acesta a fondat și monastirea Cotroceni.
Palatul sau hanul lui Constantin Vodă Cantacuzino fondat la 1714; biserica Stavropoleos, zidită la 1722; această frumoasă biserică, în sculpturi, a fost paraclisul Curții Domnești a lui Constantin Vodă Cantacuzino; biserica și Hanul Grecilor 9, biserică făcută de colonia greacă la începutul secolului al XVIII-lea, cu hramul Nașterea Domnului, care nu mai este astăzi. Monastirea Sfinților Apostoli, din Dudescu, există din vremea lui Constantin Brâncoveanu. În timpul mitropolitului Calinie Miclescu, la 1885, am fost poftit, cu adresă din partea-i ca să mă duc să constat dacă biserica este solidă sau dacă merită a fi dărâmată, după cum îi ceruse Ministerul Cultelor de atunci.. Mergând, am constatat că ea poate dura încă o sută de ani și, cu această ocaziune, am găsit că acea biserică este fondasculptată în lemn de familia Cantacuzineștilor. Ea are cea mai frumoasă tâmplă sculptată în lemn de stejar, cu cele mai frumoase ornamentații, iar la zidul de din afră am găsit o piatră mormântală în care era sculptat numele unui Cantemir. Ce Cantemir va fi fost acela, nu am putut descifra numele său, poate vreun Cantemir din prinții Moldaviei, înrudit cu familia Cantacuzineștilor. Monastirea Mihai Vodă, edificată de Mihai Bravu, la 1593; sfânta monastire a lui Alexandru Vodă, care în urmă fu îndepărtat de nepotul său, Radu Vodă, căci turcii, când se retraseră, bătuți de Mihai Bravul, dăduseră foc ierbăriei ce păstrau într-însa, la 1595, dărâmând-o astfel, dimpreună cu biserica Sf. Atanasie, cimitirul ei. Hanul cel mare, ca o cetățuie, cu biserica Sf. Gheorghe în mijloc, zidit de Constantin Vodă Brâncoveanu, la 1690; la sfințirea acestei biserici fu adus patriarhul Ierusalimului, Crisant, care era însoțit de Dionisie, episcopul Târnovei, de Climent al Adrianopolului, de Axentie al Sofiei, de Maxim al Ieropolului, de Neofit al Sevastiii (unde era și Antim, episcopul Râmnicului, care mai târziu devine mitropolit al țării și care fu înecat în Dunăre, după cum arătai, acesta a fondat biserica Antimului). Această mănăstire avea moștele Sfântului Mucenic Gheorghe. Doamna lui Constantin Brâncoveanu dăruiește la toți acești prelați câte o basma în care erau legați glbeni. Prea mult a imitat acest domn nenorocit faptele lui Neagoe Vodă Basarab, fondatorul frumoasei mănăstiri de la Curtea de Argeș, căci tot după modelul acelei mănăstiri a fondat și el sf. biserică de la Mitropolie, pe care o făcu catedrală; el locuia lângă dânsa, în casele sale din poalele dealului, astăzi Piața Bibescu. Lângă zidul ăstor case omorâră dorobanții pe Preda vornicul și Papa postelnicul, fiii lui banul
