căci atunci s-ar fi numit județul Dâmbovița, iar numele județului Dâmbovița urma, după drept cuvânt, a se zice Ialomița, precum și al Ialomiței, județul Borcea. Nu se putea să i se zică Ilfov, fiindcă are apa Ilfovățul, prin plasa Snagov, căci nu era oraș pe partea cetățuiei Curții Vechi, cea despre apusul soarelui. Județul Ilfov se începea de pe direcția Stradei Franceze de astăzi. Mai înainte, tărâmul pe care este situat orașul București a fost din moșii domnești, pentru ca să poată domnii să le închine numele lor locurilor sfinte de la Muntele Athos, Alexandria, Sfântul Mormânt și Ierusalimului. Acestea s-ar pu- tea descoperi din vechile documente ale acelor monastiri foste chiriarhe, care sunt în Arhive. După a mea părere însă, zic că mai târziu devenind tare Occidentul, care persecuta ortodoxismul, a fost bine că aceste locuri s-au închinat și s-au pus sub patronagiul diferitelor lavre orientale, care se protejeau de către împărații otomani. Și nu numai monastirile din Capitală, precum și cele din toată țara, au fost închinate, dar și averea închinătorilor domni, în argintării și biblioteci, a fost trimisă la lavrele din Muntele Athos; există și astăzi în păstrarea lor, fiindcă nu au putut nimenea a le hrăpi de acolo, fiind sub protecția înțelepților sultani, cari respectau și respectă încă vacufele ortodoxilor.
Pentru că am vorbit de orașul de bucurie, Capitala României, voiesc a arăta ceva în prescurtare și despre starea lui socială.
Principiurile religiunei ortodoxe a românilor, păzite totdeauna cu mare venerațiune, posturile, milostenia, spovedania, sfânta comunicătură, mergerea la biserică făceau reputațiunea cetățeanului; onoarea, fidelitatea, timiditatea, modestia -și lucrul firelor făceau reputațiunea femeilor. Ce lucrează fata ta ? O poală de icoană pentru Paște la Maica Domnului, sau rucavițe pentru arhiereu. Ce lucrează nora ta ? își coase rochia. Dar fiul tău ce face? învață la Chrisolora sau Esop, la Comită, sau Omer, gramatica Lascareos sau Terpsithea. Bărbatul tău unde este ? A plecat la taxit cu marfă, sau a intrat la chiverniseală. Dar soțul tău ce face ? S-a dus la Ierusalim. Unde este mă-ta ? S-a dus cu țața Tinca până la Sf. Vineri sau la Sf. Elefterie și de acolo la Herestreu, la înălbirea pânzei. Când se cunună soră-ta ? Când o vrea Dumnezeu. Când isprăviți casele voastre ? Când o vrea Dumnezeu. Dar de ce a murit tatăl tău ? Că i s-au isprăvit zilele. Dar de ce a păgubit? Căci nu l-a ajutat Dumnezeu. De ce a ajuns vărul tău în asemenea ticăloșie ? Căci a fost blestemat de părinții lui, fiindcă binecuvântările părinților întemeiază casa fiilor. Cum ați petrecut aseară? Am chemat Vicleimul și Steaua. Unde mergeți la vară? La Cernica sau la Țigănești, la mănăstire.
Clerul, până la venirea domnilor fanarioți, cu Nicolae Mavrocordat, la anul 1716, a fost român; foarte puțini greci sau bulgari se aflau între servitorii Bisericei. Serviciul divin se făcea în limba slavonă și greacă până la domnia lui Matei Vodă Basarab, la anul 1640, apoi începuse, pe alocuri, în limba românească, dominată de cea greacă, căci toți câți nu erau cu obiceiuri grece, le ziceau „mujicos".
Guvernele, până la Nicolae Mavrocordat, mai aveau acel românism, acele obiceiuri vechi de noblețe și de fraternitate națională; boierii mai țineau cu poporul, cumetria, nășia și cuscria erau principiul lor religios, prin care se familiarizau, se amestecau cu clasele de jos și se democratizau, iar Biserica era fraternizată cu coreligionarii ei. După dominația însă a fanarioților, au început luxul și slăbiciunile orientale și cu acestea, ura și antipatia reciprocă.
Desele invaziuni, în adevăr au contribuit mult la dezvoltarea civilizațiunii, dar ce folos ? Că au omorât naționalitatea și industria.
