am făcut, s-au restaurat și s-au împodobit biserica Curtea de Argeș și cu toată cerința, din ordinul M. S. Regelui Carol I.
Să trecem, acum, în districtul Dâmbovița, la a treia reședință a domnilor români, care se numea Târgul Vestit, sau capitala Târgoviștea, și care conține monumente, cari de sineși arăta cea mai luminată istorie a gloriei domnilor români. Înmulțirea bisericilor și a inscripțiunilor după frontispiciul lor, cum și acele după a pietrelor mormântale, a crucilor celor mari, cari sunt înfipte pe la diferite localități, ne povestesc întrega istorie a țării. Se umple de un respect religios vizitatorul la vederea vechilor ruine ale acelui măreț Palat Domnesc, ce însă stau în ființă și în care au domnit mai mult de 45 domni români, de la Vladislav până la Grigorie Ghica, cel ce-și mută tronul, pentru totdeauna, în București.
Acel palat ce s-a vizitat de mulțimea ambasadorilor streini și a parlamentarilor puterilor învecinate, acel tron de unde se decreta fericirea românilor, viața sau moartea lor, acel palat în care s-au născut atâția fii de domni și din care au ieșit atâtea doamne Și domnițe virtuoase, acele saloane în care s-au împărțit cârjele a mai multor arhipăstori ai Bisericii noastre, atâtea paloșe ale bravilor căpitani ai României, și prin care s-au petrecut solemnitățile glorioaselor zile ale străbunilor noștri, în fine, în ruinele acemi sfânt Palat Domnesc, voiesc a arăta că astăzi se află o cușniță a unor fierari unguri carâtași!!! Iar prin ale lui încăperi domnești, unde altădată veneau trimișii lui Zdrini, Bathory, lui Sigismund și ai lui Apafi, astăzi vede românul, cu lacrăma în ochi, roate stricate, dricuri de căruțe fărâmate, cărbuni, cușnițe, ciocane și nicovale, mare indignare simți sufletul meu când mă pomenii cu un ungur (nu însă din acei trimeși ai lui Bathory, Apafi, Zdrini și Sigismund), ci de carâtașul chiriaș, care voia a-mi arăta renumitele subterane ale acelui palat, spunându-mi că el este așezat acolo de către un primar negustor, pentru o mică chirie și că Primăria îngrijește foarte puțin de acele ruine și că nu ține nici o curățenie pe acolo!...
Am vizitat ruinele vechii Biserici a Catolicilor, lângă care am descoperit frumoase lespede mormântale, cu inscripții latine, descriind că acolo s-ar fi înmormântat rămășițele unui ambasador, ce era acreditat pe lângă domnii români din partea regelui Poloniei, pentru comerțul Orientului, după care am luat copie exactă și am desenat efigia după piatră, cum și literele, în deosebitul meu album. Ce satisfacere poate fi mai mare pentru un român, când descopere asemenea istorice și prețioase monumente ? Acea lespede mormântală, după părerea mea, ar trebui ca guvernul să o ridice și să o ducă în păstrarea Muzeului Națiunei, ca pe un document de istorie și de gloria românilor, căci baratul o va desfigura, întrebuințând-o în altele.
Am avut onoare a fi condus de cea plină de virtuți și patriotism, respectabila doamnă Polina Crețulescu, născută E. Florescu, proprietară mare din vechea reședință Târgoviștea, la o antică și frumoasă biserică a familiei Crețuleștilor, pe care a scos-o, din ruina ce-o amenința, reposatul
