Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/196

Această pagină nu a fost verificată

precum să văd între mai mulți tineri ce și-au făcut studiile și au crescut afară din țară.

Astfel dar, întorcându-mă la istoria Capitalei, viața și poziția orașului se schimbă deodată cu strămutarea boierilor în particularele lor palate pe Podul Mogoșoaiei, atunci când dânșii începură a se depărta din suburbiile primitive ce ocoleau Palatul Domnesc de la Curtea Veche, formând un alt București, pe singura cale a Podului Mogoșoaiei, înconjurată de mahalalele ce în urmă s-au colonizat cu poporul care s-a ținut de boierii lui. Această strămutare s-a început de la jumătatea secolului al XV-lea și, treptat, mărindu-se, s-au format stradele Herăstrău, Podul Târgului de Afară și Podul de Pământ.

Permiteți-mi a face concluzia modestei mele descrieri despre orașul meu natal. Această concluzie, după puterile mele, pot s-o fac numai în două articole:

întâiul este că am trăit 80 de ani ca să văd renașterea și desăvârșita civilizație în toate clasele societății noastre. Am trăit să văd intrând, cu repeziciune, civilizația europeană în frumosul și întinsul nostru oraș; fie ca el să se întindă mai mult decât Londra și Paris, căci are destul spațiu și este plin de îmbelșugare.

Nu mă vaiet ca unii, care zic că glasul primarului abia se aude la barierele Bucureștilor, fiind foarte întins, și că trebuia să fim cu toții la un loc, claie peste grămadă, nu, nicidecum; urez să fie orașul meu natal mult întins, fie el opt primării, cu patru poliții, căci un oraș se întinde numai atunci când civilizația progresează în țară și când țăranii inteligenți și învățați vin a-și împreuna viața și locuințele lor cu ale noastre, fiindcă numai prin societate mare poate înflori un oraș, în științe, în arte, în comerț și în toate ramurile civrlizațiunei.

Iar al doilea articol al meu este: rog, cu respect, pe cititorii descrierii mele să creadă că tot ce am arătat este adevărat și să fie indulgenți a-mi trecea cu vederea stilul și expresiunile cu cari, cu deplină sinceritate, am putut face această descriere, rugându-i ca să se silească și <dumnealor>, când vor sosi în etatea mea, a descrie repedele progres al orașului, de la punctul în care m-am oprit eu.

Nu termin încă, până a nu arăta, în prescurtare, simplitatea românilor până la începutul