cei vitregi de țară că ațâțau pe suveran să trimită oștirile lui aici, sau să maltrateze pe locuitorii mărginași de la Dunăre. Nu turcii din capul lor veneau, că nici geamii n-au avut vreodată în România, ci numai când intrau boierii din Fanar să-i aducă în țară, ba încă s-a văzut întinderea intrigilor până acolo că făceau chiar să se omoare rivalii lor ce ocupau tronul României.
Vedeți în istoria țării ce s-a petrecut în România de la anul 1800 până la 1818, și asta va fi îndestul ca să vă informeze pentru ce bieții boierii noștri, cu mitropolitul, au solicitat la țar să trimită oștirile sale ca să ne apere de rele<le>, ce țara suferea din cauza vrăjmașilor de fanarioți.
De aceea nu avem dreptul a ne plânge în contra fraților noștri protectori, al căror sânge stă neuscat pe pământurile României.
Tot atât, ba încă și mai mult, nu avem dreptul a ne plânge nici de oștirile bunilor împărați ce s-au succedat în Austria, în curs de un secol și jumătate, căci ordinele acestor împărați au fost totdeauna date la frontierele lor, de a ne primi cu brațele deschise, când noi, înspăimântați de atâtea primejdii ce se iveau în țară, eram siliți a ne refugia peste hotar și a cere ospitalitatea lor.
Vază-se istoria țării, când fugirăm de groaza cârjaliilor lui Pazvantoglu, de teribila boală a chimii și de relele revoluțiunii grece. Ordine severe au fost date de către bătrânul cezar și împărat al Austriei, Francisc I, ca să fim primiți, îndestulați și mângâiați în tot timpul înstrăinării noastre din țară. Mar<e>șalul și prințul Coburg nu ne scăpă oare, la 1786, de vrăjmașul și nebunul domn fanariot Nicolae Mavrogheni ? Contele Coronini nu ne păzi liniștea și tihnita noastră viețuire la 1857? Acele oștiri făcut-au vreun rău țării? Jefuit-au țara? Nu, și prin urmare nu este drept ca vreun român să se arate vreodată nerecunoscător.
Rău și fără cale unii din tinerii noștri români au luat-o una și bună: turcii ne tăiau și ne pârjoleau, că muscalii ne batjocoreau și ne maltratau și că nemții ne jăfuiau.
Acelor tineri fie-mi permis a le zice că ei cunosc bine numai istoria Franței, unde au crescut și au învățat, iar istoria țării lor natale nu și-au dat osteneala a o învăța, și de aceea numesc țara lor barbară și numai pe Franța, nobila nobilissima după tot globul pământului.
Ierte-mă pe mine, care sunt așa de sincer d-lor; aceasta o fac poate că îmi iubesc țara unde m-am născut și am crescut, iubesc moravurile ei, îmi respect Biserica și religiunea, îmi păstrez suvenirile dulci cu care am crescut în țara mea; eu nu am adăpări, nici moravuri cu totul vitrege,
