spre București; Cavaleria, sub Suleiman pașa, ajunsese în satul Șintești, ca avantgardă.
Brătianu zise ca noi să ne pregătim a-i primi cu blândețe, ieșind înaintea lor mitropolitul, în cap, și cu preoți în odăjdii, cu Evanghelia și Crucea în mână.
Pe lângă preoții noștri din Capitală, se aflau adunați în București și preoții de prin satele învecinate ale Ilfovului, Vlașcei și Ialomiței, însoțiți de câte trei deputați săteni.
— Acești preoți, cu mitropolitul în cap, urmă Brătianu, să aștepte sosirea Armatei și ieșindu-i înainte, să fim siguri că turcii nu vor ataca acest cordon sfânt.
Atunci se auzi un glas din mulțime zicând:
— Părintele mitropolit nu va putea veni, aflându-se bolnav. La aceastea răspunse președintele adunării:
— Ne vom duce la Preasfințiia sa, îl vom așeza într-un jeț și-l vom duce pe umerii noștri înaintea invaziunii, căci e dator a ne binecuvânta și la nenorocire, așa cum a făcut papa Romei, care a ieșit pe podul Tibrului de a oprit pe Attila, ce înainta cu formidabila sa armată de huni.
Strigăte de bravo și bătăi în palme izbucniră în sală. În vremea aceasta ne pomenirăm că intră pe ușă un individ înalt, <în>armat cu un cuțit mare și cu un cimpoier după dânsul. El începu să strige:
— Fraților, am treabă la tribună!
Lumea, îngrozită, s-a înghesuit în lături, făcându-i loc să treacă spre tribună; nici o împiedicare n-a întâmpinat din partea vreunui jandarm sau a vreunui comisar, căci eram acolo toți frați într-un Christos și concetățeni și era liber fiecare să se urce la tribună spre a-și da părerea.
Stranie de tot o asemenea priveliște în Camera Legiuitoare a României, unde ne deprinsesem a vedea pe părinții noștri, sub președinția mitropolitului nostru, făcând legiuiri, iar nu bâzâind din cimpoi, alegând domni, în loc de a striga în gura mare, ca acel măcelar beat, despre care e vorba și care, cu un cuțit în mână, începu să zbiere:
— Ce vă încercați, boierilor, cu preoți, cruci și evanghelii; eu cunosc bine pe turci din mica mea copilărie, ei nu se dau îndărăt decât când văd ăsta (ridică cuțitul în sus) muiat în sânge. Suntem destui bărbați în București, și am fi fost mai mulți, dacă n-ați fi lăsat aci numai o mică parte din oștire, trimițând pe cealaltă peste Olt, fără să ne întrebați și pe noi; cu toate acestea, vom lupta cu toții, ca să treacă apoi vrăjmașii noștri cu armăsarii lor peste trupurile noastre.
