la aceste șosele au lucrat soldați, sub comanda ofițerilor, conduși de cei mai buni mineri ai Statului. El a legat, pentru prima oară, România Mare cu cea Mică, prin frumosul și lungul pod de piatră pe râul Olt și Beica, în dreptul orașului Slatina. A înfrumusețat balta și grădina Cișmegiului, stârpind miasmele și broscăria din acea grădină publică a orășenilor bucureșteni, dând cursul lacului în Dâmbovița. A înfrumusețat stradele centrale ale porturilor Brăila și Giurgiu, a restaurat vechile palate ale lui Const. Basarab Brâncoveanu, de sub Mitropolie, unde era și o capelă foarte frumoasă; a secularizat moșiile cu mari venituri ale Mitropoliei și ale Episcopatelor, făcând prelaților salarii, mitropolitului — 100 000 de lei și episcopilor câte 50 000 de lei anual. Domnia lui a fost foarte liniștită, foarte îmbelșugătoare; se afla bine cu toată lumea și cu toți consulii puterilor străine și supușii lor. El a dat avânt învățăturilor, sub Poenaru, arhimandritul Poteca și Ioan Heliade Rădulescu. Artele au progresat sub diferiți maeștrii de muziță și desen; literatura a făcut un pas mare înainte; el a încurajat pe Iancu Văcărescu și Heliade Rădulescu, în arta poetică; în scurt, acest domn a fost foarte iubit și stimat de toți românii, în genere. El a făcut să înflorească și Teatrul nostru Național, punâhdu-l sub președinția lui Iancu Câmpineanu; a înfrumusețat Dealul Mitropoliei, prin aleuri și patru obeliscuri mari la intrare; lucrările au fost conduse de colonelul Blaremberg.
Din nenorocirea țării noastre, logofătul Justiției, Alecache Vilara, fiind ministru și amic al domnitorului, a mâhnit pe mulți, mai cu osebire prin manierele lui restite. Adesea, dânsul striga împricinaților:
— Eu poruncesc, și să știți că eu sunt pașa Alecache Vilara, care fac ce voiesc.
Unele ca acestea împreunându-se cu asprimea ce întrebuința cu poporul, mai mulți amploiați superiori de prin administrații au făcut de s-a organizat, cu puțin mai înainte de anul 1848, acea conjurație sub conducerea lui Heliade, Nicolae Golescu, CA. Rosetti, Ioan C. Brătianu, prințul Dim. Ghica, prințul Ion Ghica, Grigorie Grădișteanu, Dim. Bolintineanu, N. Bălcescu, Dim. Crețulescu și alții, care au dat avânt Revoluției de la 11 iunie 1848, începută în Izlaz și în București, deodată; cea din București a început-o Dim. Crețulescu, prin tragerea unui glonț de pistol, pe o șosea, asupra lui Vilara, ce însoțea pe Vodă Bibescu, în trăsură, la preumblare. Acel glonț a fost semnalul dat bucureștenilor, ca să se adune cu toții în Curtea Domnească și să ceară Domnitorului să iscălească acele
