Puștile erau cu cremene. Oștirea noastră, de patru batalioane, forma patru careuri de câte două rânduri, iar batalioanele rusești formau alte patru careuri. Cavaleria noastră, de patru escadroane, încerca spargerea a patru careuri rusești, iar ulanii și cazacii ruși atacau cele patru careuri românești. Manevra a început de dimineața, de la opt, în Ziua Crucii, 1831, și ar fi durat până seara, dacă pe la 3 ceasuri după-prânz nu s-ar fi întâmplat următoarea încurcătură: batalionul românesc fiind atacat de 200 cazaci, care-l înconjuraseră, un nemernic de cazac atinse cu gârbaciul lui pe un soldat mehedințean; ofensându-se, soldatul român împunse cu spanga calul cazacului în bot și în burtă; calul căzu, cu cazac cu tot. Veniră atunci 5-6 cazaci și începură a bate cu gârbacile frontul soldaților; aprinzându-se, soldații au început a împinge cu spăngile caii cazacilor. Făcându-se zgomot, șefu1 batalionului trimise, pe dată, pe aghiotantul lui, ce era călare, de a raportat despre această greșeală la punctul unde se afla generalul Kiseleff, cu toată suita sa. Înțeleptul general ordonă semnalul desfacerii careurilor și întinderea fronturilor în linie, iar la locul cu conflictul trimise pe aghiotantul său, cu un general rusesc și cu spătarul nostru, de făcură cuvenitele arestări, atât între cazaci, cât și între ofițerii acelei linii a careului. Restului oștirii i s-a dat semnalul defilării. Atunci, toată oștirea aflată pe câmpia defilat pe dinaintea generalului Kiseleff și a tutulor priviitorilor ce erau pe câmp. Regimentele rusești s-au îndreptat apoi spre cartierele lor, iar cele românești, în număr de două, dimpreună cu patru escadroane de cavalerie, au format un singur careu, în mijlocul căruia a intrat generalul Kiseleff, cu toți generalii și cu suita lui; dânsul a strigat afară din front pe toți ofițerii și cadeții, între care mă aflam și eu, și ne-a zis cuvintele acestea, pline de înțelepciune, în limba franțuzească:
— Domnilor, din ordinul M. S., stăpânul meu, împăratul, v-ați format în oștire regulată, ați manevrat foarte bine, ați mânuit arma în perfecție și ați marșat ca niște bravi. Bucuria sufletului meu, împreunată cu a părinților d-voastră, este atât de mare, pe cât are a fi și viitorul vostru, ce-l prevăd măreț. Vă povățuiesc să ascultați cu respect pe șefii voștri și să păziți cu stricteță disciplina, și, ca să vă apropii mai mult de oștirea noastră, de camarazii voștri de arme, am ordonat ca să vi se dea dreptul a pune la mondire epolete după grade întocmai ca epoletele noastre, pe care aveți a le cinsti pe cât ele vă cinstesc, fiind semnul de răsplată
