luăm și în deosebite sticle, de câte o oca, ca să-l ducem camarazilor în lagăr [tabără], la întoarcere.
Sosind cu carele de bolnavi la spitalul Mărcuța, i-am predat, Pe toți, sub luare de chitanță, unui doctor bătrân, muscal, și de acolo ne-am întors la Ștabul regimentului, la Belvedere. Biata noastră mastică nici nu s-a ajuns ca să se împartă din ea la camarazi, în niște sticluțe mici; au rămas toți încântați, de la maiorul Alecu Florescu până la praporcicul Dim. Tufeanu.
Iată și o mică anecdotă, pe care n-o pot trece în tăcere, fiind atingătoare de disciplina ostășească. V-am spus că companiile regimentului ocoleau Bucureștii. Bravului general Kiseleff i-a venit, într-o zi, poftă să viziteze însuși acest cordon sanitar; plecă într-o droșcuță mică, cu patru cai cu falaitar, și ieși pe la punctul păzit de compania noastră, Herăstrău. Chemă pe căpitan, care, după datorie, trebuia să-i dea raport de compania sa și de buna orânduială a cordonului, apoi plecă înainte, trecu podul de la Herăstrău, dădu pe la Floreasca, sosi la podul de la Fundeni și acolo găsi postat, în drum, un soldat, care îl opri cu pușca în mână și-i zise: — Îndărăt! Du-te de vino cu călărețul de la Ștabul companiei!
Kiseleff se dete jos din droșcă și, apropiindu-se de soldat, scoase două ruble din pozunar și i le întinse zicînd:
— Na braț tebe bacșiș, lasă mine București. Atunci soldatul i-a răspuns:
— Excelență, e boală de holeră, nu pot pune mâna pe bani, dar dacă vrei să mă cinstești, azvârle-i jos.
Kiseleff azvârli rublele la picioarele soldatului; soldatul, care era mehedințean, călca cu amândouă picioarele peste ruble și începe a întinde cocoașele puștii, strigând:
— Nazat, că trag foc! Kiseleff a început să zică bravo și, într-un hohot de râs, s-a întors la droșcă.
Cum a sosit în București, a chemat pe spătarul Alecu Ghica, i-a ordonat să ancheteze faptul și să-i raporteze cine e comandantul companiei, iar soldatului să i se dea alte 10 ruble, înălțându-l la grad de căprar. A doua zi i s-a raportat că este comandant al companiei a doua praporcicul (sublocotenentul) Cost Cantacuzino zis Rifoveanu. Kiseleff a ordonat să-i aducă d crețul de înălțare a acestui praporcic la gradul de porucic (locotenent), dându-i-se gratificație leafa pe patru luni. După asta, generalul rus nu mai înceta a lăuda Oștirea Românească și povestea la toți
