nu am văzut suflet de om, decât un cerșetor olog, ce sta pe o tarabă în Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei), în fața podului de lângă Sf.Vasile. Iar la toate curțile boierești erau porțile închise, ferestrele caselor deschise și în mijlocul curților se ridica fum gros și întunecos de la gunoaiele grajdurilor, cărora li se dăduseră foc, după ordin.
La Sf. Ioan, unde stau de ordinar birjile, nu era nici o altă birjă, decât o singură caleașcă îmbrăcată pe dinăuntru cu mușama neagră, spre ferirea mușteriilor de molimă. De acolo, plecarăm înainte pe strada Carol de astăzi și sosind la Curtea Veche, cu carele după noi, când să începem a urca Podul Târgului de Afară, văzurăm că ies din vechea cârciumă a bătrânului Gherasim un sas cu o săsoaică, beți morți, care, plecând la braț, s-au împiedicat și au căzut; atunci noi am pus soldații și i-au ridicat; eu le-am vorbit săsește și, arătându-le calea spre Curtea Veche, le-am zis să se ducă într-o casă să doarmă.
Pornirăm înainte pe Podul Târgului de Afară și tocmai lângă Sf. Gheorghe dădurăm de o prăvălie deschisă; chemarăm pe stăpân afară, el ne spuse că e acolo bucătărie grecească și cârciumă. Atunci, am dat drumul carelor cu holerici să meargă, la pas, pe Podul Târgului de Afară, iar eu cu șeful meu intrarăm în prăvălie, unde am găsit masa îmbrăcată în mușama și scaune de paie. Bucătarul ne-a pus farfurii și tacâmuri și ne-a dat icre cu măsline, pătlăgele tocate, cu undelemn, cum și pătlăgele împănate cu usturoi, fasole ciorbă și halva de tahân; altceva nu mai avea, fiind postul Sfintei Mării. Am cerut câte un pahar de rachiu sacâz și câte o sticlă de vin negru, acesta din urmă nu a fost așa de bun ca sacâzul, care ne-a îndemnat să-l
