burgheze și celor care au introdus-o. Și e o parte de adevăr în această critică, și anume că noi n-am avut antecedente sociale lăuntrice asemănătoare cu cele din Occident care să fi necesitat introducerea noii întocmiri și e iarăși adevărat că liberalii vechi au dat o importanță exagerată instituțiilor, socotind că ele produc .civilizația, și nu viceversa. , Fetișismul instituțiilor și legilor a rămas și la urmașii lor într-o măsură atât de mare încât a fost destul ca tinerimea generoasă să intre în partidul liberal ca să se molipsească și dânsa de același fetișism și să piardă clara pătrundere a lucrurilor pe care o avusese altădată.
Dar, dacă această parte a criticii e adevărată, în schimb concepția asta că transformarea politico-socială de atunci se datora numai tinerimii revoluționare, care n-a priceput nepotrivirea ei pentru țara noastră și deci, dacă ar fi priceput-o, transformarea nu s-ar fi făcut, întreagă această concepție e superficială, greșită, lamentabilă. Vezi bine! Un grup de tineri, entuziasmați de întocmirea liberalo-burgheză a Franței, face transformarea României într-un stat burghezo-liberal; pe urmă vine alt grup de tineri entuziaști, care, văzând că noile instituții au dat rezultate rele, transformă țara din nou într-un stat feudal, iară apoi alți tineri entuziaști, văzând că nici așa nu merge, o prefac într-un stat socialist. Numai tinerime entuziastă și generoasă să fie, că transformarea se face ea repede-repede.
Dacă vechi conservatori, și mai ales junimiștii, care au numărat printre ei inteligențe .și talente briliante, în loc de a se opri la suprafață, ar fi căutat adâncile forțe sociale care au impus transformarea,
