ei ar fi înțeles că tinerimea liberală de la '48 a fost numai exprimatoarea și mijlocitoarea acestor forțe; dacă ar fi priceput aceasta și ar fi pus astfel problema, critica, făcută de ei instituțiilor noastre liberale ar fi fost altfel, rodnică. Dar așa, după mulțime și mulțime de peregrinații, după critica aprigă a unui Costaforu, după imprecațiile vehemente ale lui Eminescu, după râsul sarcastic al lui Caragiale, după glumele necruțătoare ale d-lui Carp, junimiștii formează partidul constituțional, al adevăraților constituționali. Apoi dacă era ca junimismul să ajungă aici, nu mai trebuia atâta critică.
După această digresiune cam lungă, să vedem noi care sunt acele puteri sociale adânci care au făcut posibilă și chiar au necesitat transformarea noastră liberalo-burgheză.
În articolul Cuvinte uitate le-am rezumat în trei vorbe: epoca istorică capitalistă. Această epocă necesită transformarea țărilor înapoiate în țări liberalo-burgheze. Și afirmarea asta am deslușit-o prin următoarele cuvinte: „Țările rămase în urmă intră în orbita țărilor capitaliste înaintate; ele se mișcă în orbita acelor țări și întreaga lor viață, dezvoltare și mișcare socială e determinată de viața și mișcarea țărilor înaintate, e determinată de epoca istorică în care trăim, de epoca burghezo-capitalistă. Și această determinațiune a vieții și mișcării sociale a țărilor înapoiate prin cele înaintate le este însăși condiția necesară de viață”.
Dar, ca să vedem mai de aproape aceste puteri transformatoare, să luăm ca pildă țara noastră de la
