Sari la conținut

Pagină:Constantin Dobrogeanu-Gherea - Neoiobăgia.djvu/30

Această pagină nu a fost verificată

mediu. Țăranul produce în casă toate necesarele vieții lui, boierul primește servituțile mai mult în natură — cereale, legume, țesături, miere, fructe, pui etc. — și în zile de muncă; gospodăria este în mare parte naturală. Această stare economică nu numai că nu se aseamănă cu cea capitalisto-burgheză, dar e mult mai înapoiată chiar decât cea din timpul monarhiei absolute feudale.

Orașele constituie un început mai serios de gospodărie bănească; acolo găsim ateliere, mici corporații medievale de breslași și negustori caracteristice cel mult regimului feudal monarhic absolut la începutul existenței, nu în timpul dezvoltării lui.

Nu e vorba însă de o puternică producție economică, întovărășită de o enormă împărțire a muncii, după cum nu e vorba nici de un schimb vast care să cuprindă toate colțurile țării și să se întindă peste mări și țări. Nu vedem capitaluri imense sub toate formele lor, după cum nu vedem nici clase puternice — burghezime mare și mică și proletariat muncitor —, nici cultură puternică izvorâtă dintr-o asemenea bogată viață economică și nici o clasă cultă numeroasă pusă în serviciul burghezimii.

De toate aceste puteri obiective și subiective, sufocându-se în atmosfera întocmirilor feudale și zbătându-se cu puterea unor forțe elementare pentru a rupe zăgazurile și a porni ca un șuvoi spre altă viață bazată pe alte întocmiri sociale, de toate astea nici pomeneală.

Repet, nu erau în țară nici condițiile obiective, nici cele subiective pentru întocmirea politico-socială a capitalismului: nici forțele economice care