transmiteri, ori-cît de lungă sau de îndepărtată ar fi, de-a fi rezultatul tuturor cauzelor trecute și prezente lucrătoare în infinitul Univers. Și cum toate cauzele sau acțiunile cari au loc în lume sînt niște manifestări ale lucrurilor aflătoare-n realitate, și cum ori-ce lucru nu există-n realitate de cît în manifestarea ființei sale, fiecare își transmite așa zicînd propriea ființă lucrului la a cărui producere acțiunea sa specială contribue. De unde urmează că fiecare lucru, privit ca o ființă determinată, născută-n spațiu și timp, sau ca produs, cuprinde-n sine întipărirea, urma, natura tuturor lucrurilor cari au existat și există în Univers. Ceea-ce implică, neapărat, identitatea materiei sau a Ființei universale.
Fie-care lucru, în toată integritatea ființei sale nefiind alta de cît un produs, atît proprietățile sale cît și diferitele sale moduri de acțiune asupra lumei exterioare, cari, după cum am văzut îi alcătuesc întreaga ființă, tot niște produse sînt și iele, neapărat. Ca atari, astea nu-s de loc niște proprietăți autonome, cari să nu atîrne de cît de propriea natură a lucrului, independent de ori-ce cauzalitate exterioară. In natură sau în lumea reală, n i există de loc ființă independentă, nici proprietate independentă. Din potrivă, acolea totu-i dependență mutuală sau atîrnare. Purcezînd din această cauzalitate exterioară, proprietățile unui lucru ii sînt prin urmare impuse; astea îi alcătuesc, privite la o laltă, modul de acțiune neapărat, îi alcătuesc legea. Pe de altă parte nu se poate zice tocmai că această
