Istoricul nașterei și dezvoltărei acestei școale, care a avut o înrîurire atît de hotărîtoare și, pot zice, atît de nenorocită asupra educației politice, intelectuale și morale a tinerimei burgheze din Franța, acest istoric ieste făcut. Această școală datează de la Benjamin Constant și M-me de Stael, dar adevăratul iei întemeetor ie Royer-Collard. Apostolii : Guizot, Cousin, Villemain și mulți alții. Ținta, sus și tare mărturisită: împăcarea, reconciliarea Revoluției cu Reacțiunea, sau, pentru a vorbi în limba acest?i școale, împăcarea principiului libertăței cu acel al autorităței, firește în profitul acestui din urmă. Această împăcare, în politică însemna escamotarea, furarea libertăței populare în folosul dominărei sau stăpînirei burgheze, reprezentată de Statul monarhic și constituțional : în filosofie, însemna supunerea reflectată a liberei rațiuni principiilor eterne ale credinței.
Se știe că această filosofie fu elaborată mai ales de Cousin, părintele eclecîizmului francez. Vorbitor superficial și pedant, străin de ori-ce concepție originală, de ori-ce cugetare care să fie a lui, dar foarte tare-n banalități, pe care degeaba le confundă cu bunul simț, acest vestit filosof a pregătit cu iscusință, pentru uzul tinerimei studioase din Franța, o mîncare metafizică născocită de iei, a cărei consumare, făcută obligatoare în toate școalele Statului, supuse Universităței, a osîndit o mulțime de generații la o indigestie a creerului.
