Să ne închipuim un talmeș-balmeș filosofic, alcătuit din cele mai opuse sisteme, un amestec din Părinții Bisericei din scolastici, din Descartes și din Pascal, din Kant și din psihologii scoțieni, totul pus peste ideile divine și înăscute ale lui Platon și acoperit cu-n strat de imanență hegeliană, întovărășit neapărat de-o ignoranță pe cît de dispreț litoare, pe atît de totală a științelor naturale, și care dovedește tot atît de bine existența unui Dumnezeu și a celor purcese din credința în iei ca de două ori două fac cinci.
Dar să ne oprim deocamdată aici. Rolul lui Dumnezeu și al Statului în omenire îl pricepem acum: acest rol ie pur și simplu subjugarea popoarelor. Cu totul în opunere cu întemeerea celei mai mari libertăți, pentru toți, urmărită de știința adevărată și la care știința adevărată cată să ajungă neapărat.
