Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/214

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


ar fi tot una cu desființarea Statului, precum am spus. Acest mijloc ar fi fără îndoeală salutar, pentru mulțime mîntuitor, dar pentru interesele burgheze nenorocit. Așa-că să nu mai vorbim despre iei.

Să vorbim atuncea de alt mijloc, care, funest, nenorocit numai pentru popor, ie din potrivă, pentru salvarea privilegiilor burghezimei, cît se poate de prețios. Acest alt mijloc nu poate să fie de cît religiea. Acest miragiu etern i-acela care tîrăște masele în căutarea comorilor cerești, pe cînd cu mult mai moderată, clasa stăpînitoare se mulțămește să-mpartă, foarte neegal de altminteri, și dînd totdeauna mai mult celui ce are mai mult, să împartă între, proprii săi membri, păcătoasele bunuri ale pămîntului, bunurile umane ale poporului, dimpreună cu libertatea politică și socială a acestui popor.

Fără religie nu există și nu poate exista Stat. Luați cele mai libere State din lume, bună-oară, Statele-Unite ale Americei sau Confederațiea helvetică, și vedeți ce rol însemnat joacă în iele Providența dumnezeească, această sancțiune supremă a tuturor Statelor, în toate discursurile oficiale.

De cîte ori înse vorbește poporului un șef de Stat, despre Dumnezeu, fie Wilhelm I-iu, împăratul knuto-germanic, fie președintele Marei republici, Grant, fiți încredințați că se pregătește din nou să-și tundă poporul-turmă.