colectivă și istorică, care se numește religie, de la fetișizm, trecînd prin toate gradele politeizmului, pănă la monoteizmul creștin.
Al doilea pas, în dezvoltarea credințelor religioase, și cel mai greu negreșit după întemeerea unei lumi divine deosebite, fu tocmai trecerea de la politeizm la monoteizm, de la materializmul religios al păgînilor la credința spiritualistă a creștinilor. Zeii păgîni, și acesta iera caracterul lor de căpetenie, ierau înainte de toate niște zei cu totul naționali. Și, fiind mulți, iei păstrară neapărat, mai mult sau mai puțin, un caracter material, sau tocmai fiind-că ierau materiali, dînșii fură atît de mulți, diversitatea fiind unul din atributele de căpetenie ale lumei reale, Zeii păgîni sin Ițfaft încă propriu zis negarea lucrurilor reale: ieiftienail numai exagerarea acestor lucruri, fantastică.
Pentru a stabili pe ruinele altarelor atît de numeroase ale acestor zei altarul unui singur și suprem stăpîn al lumilor Dumnezeu, a trebuit să fie distrusă mai întăi existența autonomi a diferitelor nații cari alcătueau lumea păgînă sau antică. Ceea-ce făcură cu foarte mare brutalitate Romanii, cari, cucerind cea mai mare parte din lumea cunoscută a celor vechi, creară întru cît-va cea dintăi schițare, fără îndoeală cu totul negativă și grosolană, a omenirei.
Se știe cît a costat această tranziție pe poporul ebreu, a cărei întreagă istorie, așa zicînd, o constitue iea. A putut iei Moise și toți profeții
