Dar pănă cînd masele nu vor fi ajuns la un grad îndestulător de instrucția, va trebui oare ca lele să se lese guvernate de oamenii de știință ? Ferească sfîntul. Mai bine pentru iele să se lipsască de știință de cît să se lese guvernate de învățați. Guvernarea învățaților ar avea ca primă urmare de a face știința cu neputință de împărtășit de popor, și-ar fi neapărat o guvernare aristocratică, fiind-că așezămîntul actual al științei ieste un așezămînt aristocratic. Aristocrațiea inteligenței, din punctul de vedere practic cea mai neîndurată, și din punctul de vedere social cea mai trufașă, mai jignitoare: ieată cum ar fi puterea constituită în numele științei. Un atare regim ar fi în stare să paralizeze vieața și mișcarea-n societate. învățații, pururea îngîmfați, pururea încrezuți, și pururea neputincioși, vor voi să se amestece-n toate, și toate izvoarele vieței vor săca sub răsuflarea lor abstractă, savantă.
încă o dată, vieața iear nu știința, crează vieața : acțiunea spontanee a poporului însu-și, singura, poate crea libertatea populară. Negreșit, ar fi foarte fericit lucru ca știința să poată, chiar de îndată, lumina mersul spontaneu al poporului cătră emancipare. Dar mai bine nici o lumină de cît o lumină falșă, aprinsă calicește de-afară, cu scopul vădit de a rătăci poporul. De alt-feliu poporul nu va fi lipsit cu totul de lumină. Nu degeaba a străbătut un popor o îndelungată carieră istorică și și-a plătit rătăcirile prin veacuri de suferinți
