de loc revelată: iea-i inerentă lumei reale, a cărei expresie și reprezentare generală sau abstractă dînsa și ieste. Cită vreme dînsa foimează o regiune aparte, reprezentată anume de învățați, această lume ideală ne amenință să iee, față de lumea reală, locul lui Dumnezeu, și să rezerveze reprezentanților săi patentați slujba de preoți. De aceea, prin instrucțiea generală, egală pentru toți și pentru toate, organizarea socială deosebită a științei trebuește desființată, pentru ca masele, încetînd să mai fie o turmă dusă și tunsă de niște păstori privilegiați, să-și poată lua pe viitor propriile destine istorice în mînele lor... Știința, ajungînd patrimoniul întregei lumi, se va îmbina întru cît-va cu vieața imediată și reaîă a fie-cărui. Dînsa va cîștiga în utilitate și-n frumuseță ceea-ce va fi pierdut ca orgoliu, ca îngîmfare și ca pedantizm doctrinar. Ceea-ce nu va împiedica, negreșit, ca niște oameni de geniu, mai bine organizați pentru speculațiile științifice de cît majoritatea contemporanilor lor, să nu se dedee mai excluziv de cît alții cultivărei științelor, și să nu aducă omenirei servicii mari, fără să urmărească, cu toate astea, altă înrîurire socială de cît înrîurirea naturală pe care o inteligență superioară nu lipsește nici o dată de-a o avea asupra mediului iei, nici altă răsplată de cît înalta satisfacere pe care toate spiritele alese o găsesc în îndeplinirea unei nobile pasiuni...
