de astea de cît ca de-o pildă pentru sprijinirea teoriilor sale eterne. Și n’ar avea nici o noimă să îie ținută de rău pentru asfa, pentru că nu asta-i menirea iei. Dînsa nu poate să sezizeze, să prindă concretul: iea numai în abstracții se poate mișca. Menirea iei, ie de-a se ocupa de starea și de condițiile generale ale existenței și dezvoltărei fie a speciei omenești în de obște, fie a cutărei rase, a cutărui popor, a cutărei clase sau categorii de indivizi, de cauzele generale ale propășirei sau decăderei acestora, și de mijloacele generale pentru a face speciea omenească, cutare rasă, cutare popor, cutare clasă, cutare categorie de inși să înnainteze în atîtea și atîtea progrese. îndeplinească-și în chip larg și rațional asemenea sarcină, și-și va fi făcut pe deplin datoriea. Ar fi cu adevărat ridicol și nedrept să i se ceară mai mult.
Neaparat, tot atît de ridicol ar fi, ar fi chiar un lucru nenorocit, să i se încredințeze o misiune pe care iea nu-i în stare a o-mplini. Fiind-că chiar natura iei o silește să ignoreze existența și soarta Iui Petru și a lui Iacob, nu trebuie să i se îngădue nici o dată nici iei, nici nimănui în numele iei, să guverneze pe Petru și pe Iacob. Pentru c’ar fi în stare să-i trateze aproape cum tratează pe iepuri. Sau mai degrabă, ar urma mai departe să-i uite. Reprezentanții săi patentați, firește, cari nu-s de loc niște oameni abstracți, ci din potrivă foarte vivanți, avînd interese foarte reale, supunîndu-se înrîurirei vătămătoare pe care
