Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/176

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


privilegiul o îndeplinește fatal asupra oamenilor, vor sfîrși prin a jupui pe Petru și pe Iacob în numele științei, după cum i-a jupuit pănă acum preoții, politicianii de toate colorile și advocații, în numele lui Dumnezeu, în numele Statului și-a dreptului juridic.

Ceea-ce predic ieu ie așa dară, păn la un punct, revolta vieței împotriva științei, sau mai curînd împotriva cîrmuirei științei. Nu pentru a distruge știința, ceea-ce ar fi o crimă de les-omenire, ci pentru a o pune la locul iei.. Pănă acum toată istoriea omenirei n’a fost de cît o jertfire neîntreruptă și sîngeroasă a milioane de biete ființi omenești unei oare-care abstracții nemilostive : zeități, patrie, putere de Stat, onoare națională, drepturi istorice, drepturi juridice, libertate politică, binele public. Ieată care a fost pînă a-zi mișcarea naturală, spontanee, fatală, a societăților omenești. N’avem ce face, trebuie s’o admitem, cît se atinge despre trecut, trebuie s’o admitem precum admitem toate fatalitățile naturale. Și trebuie să credem c’a fost singura cale cu putință pentru educarea speciei omenești. Pentru-că nu trebuește să ne-nșelăm : chiar făcînd partea cea mai largă meșteșugirilor machiavelice ale claselor stăpînitoare, trebuie să recunoaștem că nici o minoritate n’ar fi fost destul de puternică să impue maselor toate aceste jertfe grozave, dacă n’ar fi fost chiar în aceste mase o mișcare vijelioasă, spontană, care să le împingă a se jertfi mereu și mereu