nu se vor așeza înse numai copiii: va sta minorul etern, școlarul recunoscut ptntru totdeauna ca incapabil de a-și trece exemenele, incapabil de a se ridica pănă la știința dascălilor săi și-a se scuti de disciplina acestora, pe băncile acestei școale va sta poporul. Statul nu se va mai numi Monarhie, se va numi Republică. Nu va fi înse mai puțin Stat, cu alte cuvinte o tutelă oficială și regulat stabilită de-o minoritate de oameni competenți, de oar eni de geniu seu de talent virtoși, pentru a supraveghea și cîrmui purtarea acestui mare, incorigibil și teribil copil, poporul. Profesorii Școalei și slujbașii Statului se vor numi republicani, dar iei nu vor fi mai puțin niște tutori, niște păstori, iear poporul va rămînea ceea-ce a fost vecinic pănă acuma, o turmă. Păzea atuncea de tunzători, pentru-că acolo unde-i o turmă vor fi musai și tunzători de turmă și mulgători.
Poporul, în sistemul acesta, va fi pururi școlarul, sub epitropie mereur Cu toată suveraniatea-i fictivă, dînsul va urma a sluji mai eparte drept uneltă unor cugetări, unor voinți și prin urmare și unor interese cari nu vor fi ale lui. Intre situațiea asta și cea pe care noi o numim libertate, singura libertate adevărată, ie o prăpastie. Vom avea vechea apăsare și vechea sclavie sub forme nouă. Iear unde-i sclavie, ie calicie, dobitocie, adevărata materializare a societaței, atît a claselor privilegiate cît și-a mulțimei.
Indumnezeind lucrurile omenești, idealiștii ajung
