Pentru noi, materiea nu-i de ioc acel sui stratum inert, produs de abstracțiea omenească: iea-i cuprinsul real a tot ce există, a tuturor lucrurilor cari există-n realitate, între cari și senzațiile, și spiritul, și voința animalelor și a oamenilor. Cuvîntul generic pentru materiea concepută ast-feiiu ar fi Ființa, Ființa reală care-i tot o dată și devenirea: cu alte cuvinte mișcarea pururea și vecinic izvorîtă din suma nesfîrșită a tuturor mișcărilor parțiale pănă la infinitele mici, cuprinsul total al acțiunilor și reacțiunilor mutuale și-al transformărilor ne-ntrerupte ale tuturor lucrurilor ce se produc și dispar rînd pe rînd, producerea și reproducerea vecinică a Totului prin fie-care punct și-a fie-cărui punct prin Tot, cauzalitatea mutuală și universală.
In afară de această idee care-i în acelaș timp și abstractă și pozitivă, nu mai putem pricepe nimic, pentru-că în afară de iea nu mai ie nimica de priceput. Cum dînsa îmbrățoșează totul, dînsa n’are exterior, dînsa n’are de cît un interior nemărginit, nesfîrșit, pe care în măsura puterilor noastre cată să ne silim a-I pricepe. Și chiar de la începutul științei reale găsim un adevăr prețios, descoperit de experiența universală și constatat de judecată, cu alte cuvinte de generalizarea acestei experiențe universale: adevărul, că toate lucrurile și toate ființele cari există-n realitate, ori-cari-ar fi deosebirile lor mutuale, au proprietăți co.nune, proprietăți matern: Mce, mecanice, fizice și
