chimice, cari le-alcătuesc întreaga esență. Toate lucrurile, toate corpurile ocupă mai întăi de toate un spațiu: toate sînt grele, calde, luminoase, electrice, și toate-ndură prefaceri chimice. Nici o ființă reală nu există în afară de aceste condiții, nici una nu poate exista fără aceste esențiale proprietăți cari-i constituesc mișcarea, acțiunea, ne-ntreruptde transformări. Dar lucrurile intelectuale, va zice cine-va, așezămintele religioase, politice, sociale, producerile de artă, actele de voință, în sfîrșit ideile, nu există oare în afară de aceste condiții? De loc. Toate astea n’au realitate de cît în Uimea exterioară și de cît în raporturile dintre oameni, și toate astea nu există de cît în niște condiții geografice, climaiologice, etnografice, economice, vădit materiale.
Toate astea sînt un produs combinat al împrejurărilor materiale și al dezvoltărei sentimentelor, trebuințelor, năzuințelor omenești, și-a cugetărei omenești. Toată această desvoltare, după cum am mai spus-o și dovedit, ie înse produsul creerului nostru, care-i un organ cu totul material al corpului omenesc. Ideile cele mai abstracte n'au existență reală de cît pentru oameni, în oameni și prin oameni. Scrise sau tipărite-ntr’o carte, nu-s de cît niște semne materiale, o adunătură de litere materiale și vizibile, desemnate sau tipărite pe cîte-va foi de hîrtie. Iele n’ajung idei de cît cînd un om oare-care, o ființă corporală, le cetește, le pricepe și le reproduce în propriu-i
