nemărginit, și pe care-l știm, pe care îl vedem înconjurat de milioane de alte sisteme solare. Insu-și firmamentul nostru, cu toate milioanele lui de sisteme solare, nu-i, la rîndu-i, de cît un punct imperceptibil în nemărginirea spațiului, și-i încunjurat, foarte probabil, de miliarde și miliarde de miliarde de alte sisteme solare. Intr’un cuvînt, natura spiritului nostru ne silește să presupunem spațiul nemărginit și plin de-o nesfirșitate de lumi necunoscute. Ieată o hipoteză ce se prezintă poruncitor spiritului omenesc, astă-zi, și care va rămînea, cu toate astea, pururea neverificabilă pentru noi. Și, fără doar, sîntem siliți să admitem, că toată această nesfîrșită nemărginire de lumi necunoscute pe veci ie cîrmuită de-acelea-și legi naturale și că acolea de două ori două fac patru ca și la noi, cînd nu s’amestecă teologiea. Ieată încă o hipoteză pe care știința nici o dată nu va putea-o verifica. In sfîrșit cea mai simplă lege de analogie ne silește așa zicînd să cugetăm că multe din lumile astea, dacă nu toate, sînt locuite de ființi organizate și inteligente, cari trăesc și cugetă potrivit aceleea-și logici reale care se manifestă în vieața și-n cugetarea noastră. Ieată o a treea hipoteză, care nu se impune atît de poruncitor ca cele două dintăi, dar care, afară de cei pe cari teologiea i-a umplut cu egoizmul și vanitatea pămîntească, se înfățoșază neapărat spiritului tuturor. Și hipoteză asta ie tot atît de neverificabilă ca și celelalte două. Pozitiviștii
