Pagină:Bakunin - Dumnezeu și Statul.djvu/116

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


ale celei mai puțin dezvoltate existenți animale sînt identice: naștere, dezvoltare și creștere, muncă pentru mîncare, pentru adăpostire, pentru apărare, menținerea existenței individuale în mediul social al speței, iubire, reproducere, în fine moartea. Pe lîngă astea, pentru om se mai adaogă un punct nou : cugetarea și cunoștința, facultate și cunoștință cari se întîlnesc negreșit, într’un grad inferior, cu toate că destul de pronunțat, la animalele cari prin organizarea lor s’apropie mai mult de om, dar cari numai la om ajung la o putere atît de imperativă și de stăruitor precumpănitoare în cît îi transformă, cu timpul, întreaga vieață. După cum prea bine a observat-o unul din cei mai cutezători și mai simpatici cugetători din timpul din urmă, Ludwig Feuerbach, omul face tot ce fac animalele, atît că dînsul ieste chiemat a face, și datorită facultăței sale atît de întinse de cugetare, datorită puterei sale de abstracție care-l deosebește de animalele tuturor celorlalte specii, ieste silit a face, din ce în ce mai omenește. Asta-i toată deosebirea, dar deosebirea asta ie uriașă. Iea cuprinde în germene întreaga noastră civilizație, cu toate minunile industriei, științti și artelor, cu toate dezvoltările sale religioase, filosofice, estetice, politice, economice și sociale, într’un cuvînt toată lumea istoriei.

Tot ce trăește, sub imboldul unei fatalități inerente și care se manifestează în fie-care ființă ca un mănunchiu de facultăți sau de proprietăți, tot