Moș Teacă/Moș Teacă spiritist
| ←Paștele | Moș Teacă de Anton Bacalbașa |
Cum se vindecă boalele→ |
De unde până unde, Moș Teacă a auzit de spiritism.
„Cu spiritismu ăsta, zice Moș Teacă, să face toate alea. Am auzit că unu a luat numa două sticle de spiritism și i-a trecut galbenarea. Vezi dumneata? Eu mă mir că nu să întrebuințează la război; ar putea să ia o mașină de-alea, și tranc! îi omori pă toți. Bun lucru, halal de cin l-a născocit; trebuie să fi fost căpitan de stat-majur, că ăi de la itidență nu prea face isprăvi!”...
De altfel, toate ideile lui Moș Teacă despre spiritism cam aici se mărginesc. Vă închipuiți ușor că el nu s-a dus niciodată pe pragul pagodelor ruinate din Ceylon ca să descifreze manuscrise seculare, nici n-a tolerat păsărilor cerului să-și facă cuibul în capu-i cazon. Atâta ar mai fi lipsit: oricât ar fi ele de păsări, nu se pot urca în capul unui căpitan!
„Spiritism-spiritism, da să nu să obrăznicească cu mine, că eu nu știu multe: îi trag o sală de poliție de-i merge fulgii!”
Și, afară de asta, Moș Teacă este mai presus de toate un bărbat practic. Lui nu-i trebuie din spiritism decât partea aceea care e folositoare: să te vindece de bătături, să-ți mărească solda, să te avanseze fără examen, să-ți facă, în sfârșit, ceva de folos. Altfel, la ce-i mai zice spiritism de pomană?
Într-o seară, Moș Teacă se pomenește că i se bate sprânceana dreaptă. Consultă pe aghiotant, și acesta-i spune că „sprânceana dreaptă de ți se va clăti, nenorocire însemnează”.
Nenorocire! Vorba asta nu-i prea plăcea. În noaptea aceea trebuia să fie de jurnă pe cazarmă și se temea să nu i se-ntâmple vreun bocluc. Se duse deci repede la locotenentul Spanopol, care tocmai se gătea să plece.
— Ia ascultă-mă, camarade, aș vrea să te rog ceva, dacă se poate...
— Bucuros, don căpitan!
— Uite ce e: în noaptea asta eu sunt căpitan de zi și trebuie să fac de jurnă. Da, vezi dumneata, mi-e cam rău și aș vrea să mă duc mai bine acasă. Aș face o baie de muștar, aș pune să mă tragă și aș putea să mă-ntorc sănătos mâine.
Spanopol, un excelent camarad, primi cu plăcere propunerea de a dormi în cazarmă, și asta nu doară pentru că avea motive ca să nu se întâlnească de dimineață cu proprietarul casei, ci numai dintr-un sentiment de camaraderie.
Moș Teacă, vesel, strânse cu căldură mâna lui Spanopol și plecă acasă.
„Ehe! Am păcălit sprânceana dreaptă! Asta va s zică tactică, domle, să derutezi și soarta!”
Când ajunse acasă, bătu la ușă. Nici un răspuns.
— În numele legii, deschide! strigă el furios.
— Vai de mine, dumneata ești? Numaidecât.
Și căpităneasa Caliopi, îmbrăcând repede o fustă, merse să-i deschidă.
— Cum m-ai speriat! Eu, știind că nu vii în noaptea asta, m-am culcat devreme. Mi-era frică să nu vie hoții și încuiasem ușa.
După ce una-alta, căpităneasa întrebă pe Moș Teacă:
— A propos, dragă Tecușor, ai mai auzit ceva de spiritism?
— Ce să aud? Mi-a spus Spanopolu că a venit și-n garnizoana noastră unu de ăia de face spirit.
— Da? Vezi dumneata? Tot avea dreptate Luxița a lu Dumitrescu: și ea mi-a spus tot așa. Da zice că poți s-o faci și fără mașină, numa să ai credință. Dacă ai credință când învârtești masa, poți să chemi pă cine vrei și vine numaidecât. — Ce spui?! Nu se poate! Asta e bună pentru țivili, da nu și pentru melitari! Meletaru nu-i țivil, să știi'mneata!
— Da de ce, dragă?
— Apăi cum o să vie dacă n-o avea orden de la comenduire?
— Bre, da matale nu știi că spiritele sunt egale?
Haidi, dacă vrei, să-ncercăm. Masă avem, toate alea le avem; ce ne mai trebuie?
— Bine, da pă cine să chemăm?
— Știi pă cine? Eu zic să chemăm pă sublocotenentu Vasilescu; tot e el infirior, trebuie să vie!
— Bine.
Și Moș Teacă începu să-nvârtească masa împreună cu madam Teacă, strigând mereu:
— Gheorghe Vasilescu! Vino-ncoa! N-auzi când te cheamă supirioru?
— Prezent! se auzi deodată de sub masă, și sublocotenentul Vasilescu apăru fără tunică pe el.
— Ei, bravo! strigă Moș Teacă. Așa-mi place!
Spiritul sublocotenentului se așeză apoi la taifas cu domnul și doamna Teacă, băură câte o cafea și peste un ceas plecă.
— Dar, când să-l conducă, Moș Teacă zări tunica spiritului la cuier.
— Bine, spirite, da ce, ți-ai pus haina-n cui?
— Ba nu, don căpitan, da s-a agățat din repezeală când am intrat.
— Ia-ți haina, omule, nu vreau să se spuie mâine-poimâine că aduc lumea la mine ca s-o dezbrac.
Madam Teacă nu mai putea de bucurie.
— Numa să bagi de seamă, Caliopi dragă, îi zise Moș Teacă, să nu faci spiritism de ăsta în lipsa mea, că dumneata, cum ești de fricoasă, ești în stare să leșini.