Miorița s-a născut în Maramureș/TM 21-30

Jump to navigation Jump to search
TM 11-20 Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef
TM 21-30
TM 31-40
Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Maramureșului



TEXT 21[modifică]

Țara Maramureșului 21
Hărnicești (1) – 1926
 
Mărgu-și [trei] păcurărei
Cu turmele după ei;
Mărg la verdele de munte
La iarba pînă-n gerunche.
5. Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic e streinic.
Tăt îl suie și-l coboară
Cu oile pă izvoară,
Facu-i legea să-l omoară.
10. - Fraților, fîrtaților,
Voi dacă mi-ți omorî
Tot acolo ma-ngropați
În strunguța oilor,
În locu găleților.
15. Și în loc de copîrșeu
Puneți scoarță de durdzău;
În loc de pînză pă obraz
Puneți frunză de durhaz;
În mînuța de-a dreapta
20. Tot îmi puneți tilinca;
În cea mînă de-a stînga
Ia-mi puneți trîmbița mea;
La picioare fluieru.
Cînd vîntu și-a fluiera,
25. Tilinca și-a tilincá,
Trîmbița și-a trîmbițá;
Fluieru mîndru și-a zîce,
Oile toate s-or strînge
Și pe mine că m-or plînge.
30. Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta prin văi;
Oile cele cornute
Mîndru m-or cînta pă munte.
Și-a zini Ziua Crucii
35. Voi la țară-s scoborî,
Măicuța v-a întreba:
Coborăsc și eu ori ba?
Numai voi îți zîce
C-am rămas mai înapoi
40. Cu cele șchioape de oi;
C-am rămas pă cele gloabe
Cu oile cele șchioape
Am rămas pe cele groape.
Mămuca m-a agodi
45. Cu cina gata pe masă
Și apa rece-n vasă.
Cina-n vasă s-a răci,
Apa-n vasă s-a-ncălzi,
Eu la mama n-oi veni
50. Batăr cît m-a agodi.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Maria Năneștean, 18 ani (n. 1908).
  • Localitatea/Data - Hărnicești, com. Desești, 1926; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 563, text XVII, TRANS. 12.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observație. Textul e preluat din Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, inf. 537.

TEXT 22[modifică]

Țara Maramureșului 22
Hărnicești (2) →1970

Colo-n sus, pe șesurele,
Mîndră turmă de oi mere.
– Da` la ele cine șede?
– Șădu-și trei păcurărei.
5. Cu oile după ei.
Doi îs mari și-s veri primari,
Unu-i mic și-i străinic.
Tăt îl mînă și-l adună
Să întoarcă oile.
10. Oile le întoarcè
Și lui legea că-i făcè.
– Hei, voi, soțiile mele,
Pă mine mi-ț omorî
Ș-acolo mă îngropați
15. În strunguța oilor,
În locu găleților.
Fluierașu cel din vînt
Să mi-l puneț la mormînt;
Cînd vîntuțu și-a sufla
20. Fluierașu m-a cînta.
Două oi, mîndre, cornute,
Mîndru m-or cînta pe munte;
Două oi, mîndre, albastre
Mîndru m-or cînta pe coaste.
25. Cînd mămuța m-a cătá
Spuneți-i c-am mers aca`.
== Note ==

  • Culegător - Vasile Vișovan
  • Informator – Gheorghe Hotea, 82 ani (n. 1888).
  • Localitatea/Data – Hărnicești, 1970; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Semnal, 1970, p. 32.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Textul e inclus la ciclul balade.

TEXT 23[modifică]

Țara Maramureșului 23
Șieu – 1927

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineața lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frățiori
Și unul a fost străinel.
5. Pe cel străin l-a mînat
La fîntîna, Doamne, lină
Cu două găleți la mînă.
Pînă apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
10. Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fîrtaie.
– Fraților, fîrtaților,
Pe mine nu mă-mpușcați,
Numai capul mi-l luați
15. Și pe mine mă-ngropați
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pămînt nu puneți,
Numa dalbă gluga mea,
20. Flueru după cure.
Cînd vîntuțu a sufla
Flueru meu mi-a cînta;
Cînd vîntuțu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
25. Oile cele bălăi
Mîndru m-or cînta pe văi;
Oile cele corunte
Mîndru m-or cînta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
30. Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la frați;
35. Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Șieu, com. Rozavlea, 1927; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 565, text XX, TRANS. 15.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. 1. Text preluat din Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, inf. 108, p. 12-14. 2. Prima parte a textului pare a fi mai degrabă o legendă versificată; însă partea a doua, replica-testament, se menține în formula clasică; în mod cert este o variantă de interpret. 3. Versurile 29-36 sunt atipice.

TEXT 24[modifică]

Țara Marmureșului 24
Bogdan Vodă – 1936
 
În cel vîvuț de muncei
O, Isus Hristos cel sfînt
Cobori la noi pe pămînt (refren)
Mergu-și trei păcurărei
Cu oile după ei.
Doi mai mari, unul mai mic.
5. Pe cel mai mic l-o mînat
Cu găleata la izvor
Pînă i-or face sobor.
Înapoi s-o înturnat,
Frații lui l-o întrebat:
10. - Ce mortiță tu-ți poftești?
Ori din pușcă împușcat,
Ori din sabie tăiat?
– Din pușcă nu mă-mpușcați,
Din săbii nu mă tăiați;
15. Pe mine nu mă-ngropați
Nici în dalbu țintirim
Că-ntre morți oi fi străin;
Nici în verde temeteu
Fără unde-oi zice eu:
20. În vîrfuțul muntelui,
Sub crucea molidului.
Îmi puneți un miel la cap,
Flueru și trîmbița.
Cînd vînt mare și-a sufla
25. Flueru și-a fluerá,
Trîmbița și-a trîmbițá,
Crucița s-a legăna
Și mielucu și-a zbiera
Și oile m-or cînta.
30. Oile s-or tocmi rînd
Și m-or cînta la mormînt.
Ele numai că și-or zice:
– Ian, scoală, stăpîne, scoală,
Și ne scoate la pripoară
35. Să bem apă din izvoară
Și să paștem cărbunei
Și să fătăm mielușei;
Mielușei cu coarne-ntoarse
Cum îs oile frumoase.
40. Că de cînd ai adurnit
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut,
Numai Hristos ne-a văzut
De cînd tu zaci sub pămînt.
……………………..
45. Ei la mă-sa s-o-nturnat,
Mama lor i-o întrebat:
– Cel mai mic unde a rămas?
Ei din gură-au cuvîntat:
– Tot prin văi și prin vîlcele
50. Cu oile cele rele;
Tot prin văi și prin hîrtoape
Și n-a zini, că-i la moarte,
Nu l-ii vedea niciodată
55. Pîn` la dreapta judecată,
Unde merge lumea toată;
Și bogatul și sărac,
La cerescu` împărat.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Griguță Zaharia, 44 ani (n. 1892).
  • Localitatea/Data – Cuhea (Bogdan Vodă), 8 ianuarie 1936; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 566, text XXII, TRANS. 17.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1.Text preluat din Arhiva Istitutului de Folclor din București, inf. 3903. 2. De remarcat contaminarea cu motivul oile amenințate cu vînzarea. 3. Textul are o conotație religioasă profundă (refrenul, invocarea lui Hristos și ultimele 6 versuri).

TEXT 25[modifică]

Țara Marmureșului 25
Bârsana (1) – 1950

Sus pe plaiul cel cu tei,
Mergu-și trei păcurărei,
Cu oile după ei.
Cei mai mari îs veri primari,
5. Cel mai mic e străinic.
Ei tot suie și coboară
Cu oile la izvoară;
Ei tot merg cîtilinaș
Printre brazi, printre buhași.
10. Și cum muntele îl suie,
Zbiară oaia cea pistruie;
Zbiară o mîndră de mioară
Și din stînă iese-afară.
Păcurarul cel mai mic
15. Se opre din drum un pic;
Se opre și se gîndește,
Către oaie-apoi grăiește:
– Miorucă, blînda mè,
Spune-mi mie, ce-ți lipsè?
20. Nu ai apă pe pripor,
Apă rece în izvor?
Ori beteagă tare ești
De mereu te tînguiești?
– Iarba-i bună și lăptoasă,
25. Apa-i rece și gustoasă.
Nu-s beteagă și mi-i bine.
Mă gîndesc, stăpîn, la tine,
Că cei doi ortaci ai tăi,
Ce la inimă-s cam răi,
30. S-au grăit alaltăsară
Pe tine să te omoară,
Să le rămînă lor doi
Toată stîna cea de oi.
– Bucălaie, năzdrăvană,
35. Tu de mine fă-ți pomană
Să le spui la cei doi răi,
Ce-mi cată moartea pe văi,
Să le spui la cei pizmași
Să mă-ngroape mintenaș:
40. În strunguța oilor,
În jocu găleților;
Și să-mi pună pe mormînt
Fluierul meu cel sfînt,
Iar în mîna de-a dreapta
45. Ei să-mi pună trîmbița
Și în stînga tilinca.
Oile toate-or zbiera
Și pe mine m-or cînta;
Oile s-ar tîngui
50. Și pe mine m-or jeli.
Și să le spui, surioară,
Cînd de la munte coboară,
Să se ducă la mamá
Și să-i spună ei așa,
55. Cînd de mine-or întreba:
– Feciorașul tău frumos
N-a venit cu noi în jos,
Ci-o rămas sus pe Pleșcuță
Unde și-a găsit drăguță,
60. Cu care s-a cununat,
Nu fi, maică, cu bănat.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Bârsana, 1950; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Folclor din Maramureș, P. Lenghel Izanu, 1962, p. 235-236, text 218.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 993, text IV (anexă); Daina mîndră pîn Bârsana, 1979, p. 172, text 237.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. În ediția Fochi apare mențiunea: “informator Ștef Vasile, 20 ani, comuna Preluca, raion Lăpuș, Maramureș, 1950”; dar aceiași colindă apare și în culegerea din 1979, cu texte culese exclusiv din Bârsana, motiv pentru care credităm textul ca fiind cules din Bârsana. 2. În ediția Lenghel Izanu, 1979, textul e intitulat Oița năzdrăvană. 3. Varianta face parte, ca structură, din tipul nord-maramureșean, însă apar mai multe episoade atipice (dialogul cu mioara – vers. 10-38; și episodul nunții – vers. 58-61) – este variantă de autor sau de culegător / var. contrafăcută; var. neautentică.

TEXT 26[modifică]

Țara Maramureșului 26
Bârsana (2) →1979
 
Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Păcurarii țin un sfat,
Pă cel mic că l-o mînat
Să întoarcă oile,
C-o rătăcit, bietele.
Oile le-o înturnat,
10. Lui grea moarte i-o pticat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fîrtaie.
– Fraților, mă ascultați,
Pă mine mă îngropați
15. În strunguța oilor,
În locu găleților;
Și în loc de copîrșeu
Beliți scoarță de durzău;
În loc de pînză pă obraz
20. Beliți scoarță de buhași;
Iar în loc de lumninele
Sînt pe cer mîndruțe stele.
Acasă cînd veți pleca
Și măicuța v-a-ntreba
25. Că mă-ntorc și eu, ori ba,
Voi să-i spuneți ei așa:
C-am rămas în vîrf de munte
Pă unde trec fete multe
Și n-o să mai merg acasă;
30. Mi-am luat mîndră mireasă
Cu care m-am cununat
Sub cetina unui brad;
Soarele mi-o fost nănaș,
Păsările, ceterași;
35. De stegar – luceafăru,
Socăciță – granguru!
Măicuța va suspina,
Pă mine m-a aștepta
Cu cină caldă pă masă
40. Și cu apă rece-n vasă.
Cina că mi s-a răci,
Apa-n vasă s-a-ncălzi,
Eu acasă n-oi sosî,
Batăr cît m-a agodi.
45. Sărăcuța de maicá,
Pă mine nu m-a vedea,
De la mine-și poate lua
Gîndul ei și nădejdeá.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – neprecizat;
  • Localitatea/Data – Bârsana, →1979; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Daina mîndră pîn Bârsana, P. Lenghel, 1979, p. 173-174, text 239.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Secvența “Mi-am luat mîndră mireasă / Cu care m-am cununat” e atipică (vers. 28-36);

TEXT 27[modifică]

Țara Maramureșului 27
Bârsana (3) →1979

Ies, sus, trei păcurărei,
Cu oile după ei,
La verdele de muncei.
Cei mai mari îs veri primari,
5. Cel mai mic îi străinic.
Tăt îl mînă și-l adună
Cu oile la pășune;
Tăt îl mînă și-l coboară
Cu oile la izvoară,
10. Că li-i gîndul să-l omoară.
– Dragilor mei frățiori,
Ia voi de mi-ți omorî
Pă mine mă îngropați
În vîrfuțu plaiului,
15. În strunguța oilor,
În drumul nevestelor.
Și în mîna de-a stînga,
Puneți-mi voi fluiera.
Cînd vîntuțu și-a sufla
20. Fluiera a fluierá,
Oile toate-or zbiera.
Și în mîna de-a dreapta
Puneți-mi voi trîmbița.
Cînd vîntuțu și-a sufla
25. Trîmbița a prinde-a zice,
Oile toate s-or strînge,
După mine toate-or plînge.
Și-acasă dacă-ți pleca,
Numai mama v-a-ntreba
30. C-am rămas pă undeva?
Spuneți-i mamei așa:
C-am rămas pă cele groape
Cu oile cele șchioape;
C-am rămas pe-un vîrf de munte
35. Cu vreo două oi mărunte,
Că nu pot zini de ciumpe.
C-am rămas pă cele văi
Cu oile bucălăi.
Mămuca m-a aștepta
40. Cu cină și cu lumină
Și cu dor de la inimă;
Cu lumină vederoasă,
Cu cină caldă pe masă;
M-aștepta de bună samă
45. Tăt cu dorul ei de mamă.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ofrim Doca, 75 ani (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Bârsana, →1979; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Daina mîndră pîn Bârsana, P. Lenghel, 1979, p. 173. text 238.
  • Republicat - Poezii și povești pop. din Maramureș, Lenghel, 1985, p. 219-220, text 360.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 28[modifică]

Țara Maramureșului 28
Bârsana (4) →1985
 
Trei păcurărei pă munte
Să duc cu oițe multe.
Numai unu-i străinel
Ca și luna de pe cer.
5. Și p-acela l-o mînat
S-abată oile-n sat.
Cînd oile le-abătea
Ei mare lege-i făcea:
Ori să-l puște cu ptiștol,
10. Ori să-l taie din topor,
Să-l arunce într-un izvor.
Dar el la ei să ruga:
– Fraților, nu mă-mpușcați,
Din topor nu mă tăiați,
15. Numai capu mi-l luați
Și pă mine mă-ngropați:
În turișul oilor,
La jocuțu mieilor.
Pă mine pămînt nu puneți,
20. Ce numai să mă-nvăliți,
Cu guba cea mare-a me,
Fluerul după cure;
Fluierașul cel de fag,
Care mi-a cînta cu drag.
25. În mînuța de-a dreapta
Puneți-mi și trîmbița.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Fluieru și-a fluerá,
Trîmbița și-a trîmbițá,
30. Oile toate-or zbiera!
Oile cele cornute
M-or jeli mărgînd pă munte;
Oile cele cu lapte
M-or jeli mărgînd pă sate;
35. Oile cele bălăi
M-or jeli mărgînd pă văi.
Cînd acasă-ți înturna
Și mama va întreba
Ei, voi, să-i mințiți așa:
40. - Feciorașu dumitale
N-o zinit cu noi la vale
Și-o rămas mai înapoi
Cu cele betege oi;
O rămas pîn cele groape
45. Cu oile cele șchioape.
Și de n-a zini,
Stăpîn pă codru a si,
Cu a lui mireasă,
A nopții crăiasă.
50. Și-o avut nuntași
Pă cei brazi înalți;
Și o fost cununați
De stejarii cu ghindá,
De cucu și cu mierlá.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Irina Rednic, 70 ani (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Bârsana, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 220-221, text 361.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. Versurile 46-54 (episodul nunții) sunt atipice, cu atât mai mult cu cât regimul metric suportă o reducție la 5/6 silabe, specific versiunii baladă; cuprinde secvențe de autor.

TEXT 29[modifică]

Țara Maramureșului 29
Bârsana (5) →1985

Mărgu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
Cînd îi locu la un loc
S-o așezat cu tății jos.
5. - Stați, fraților, să ne-ntrebăm,
Care din cine sîntem?,
O-ntrebat unu din ei
Pă cei doi păcurărei.
După ce și-o povestit
10. Care de unde-o zinit,
S-o aflat că cei mai mari
Îs neamuri, îs veri primari;
Iar feciorul cel mnicuț
De ei că îi străinuț.
15. Și cei mari că s-o grăit,
S-o grăit, s-o sfătuit,
Pă cel mnic ca să-l omoară,
Că-i mai slab și n-a sta-n poară.
Cînd cel mic că și-o auzit
20. Cum cei doi și-o plănuit,
Către ei el o grăit:
– Mai lăsați-mă-olecuță
Să scot albă hîrtiuță,
Să trimit la a mea măicuță,
25. Să tragă cu clopotu
Că i-o murit fecioru
Și să știe tăt satu.
Și vă mai rog pă voi, frați,
Pă mine să mă-ngropați
30. În strunguța oilor,
În țărcuțul mieilor.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Pălăguța Șteopei, 66 ani (4 clase primare).
  • Localitatea/Data – Bârsana, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 221-222, text 362.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. 1. Textul are o cursivitate deosebită și acest lucru se datorează, fără îndoială, informatorului; din păcate, testamentul are o formă regresivă și în plus conține 6 versuri “contaminate” (vers. 22-27).

TEXT 30[modifică]

Țara Maramureșului 30
Bârsana (6) →1985
 
În cel vîrfuț de muncelași
Fost-o tri păcurărași.
Unu era mititel,
Mai rușinos și străinel;
5. Cei doi mari, ce-s veri primari,
Numai ei s-o socotit,
Laolaltă și-o grăit,
De cel micuț ca să scapă,
Să-i fure oile tăte.
10. După apă l-o mînat
Pînă ei o ținut sfat.
Cînd cu apa o zinit,
Cătră el așa-o grăit:
– Noi că ți-am gătat legea
15. Spune-ne mortița ta:
Ori tăiat, ori împușcat,
Ori de un brad spînzurat?
– De mine ca să scăpați,
Rogu-vă, ca și pă frați,
20. Capu voi să mi-l tăiați
Și apoi mă îngropați
În staulul oilor,
În locul găleților.
Pă mormînt să-mi puneți flori,
25. Să știe c-am fost fecior.
Fluieru și trîmbița
Să le puneți de-a dreaptá,
Baltagu-n mîna stîngá.
Și-n loc de cruce la cap,
30. Un brăduț mic, încrăngat.
Fluieru și-a fluierá,
Oile tăte-or zdera;
Trîmbița și-a prinde-a zice,
Oile tăte s-or strînge
35. Și pe mine că m-or plînge.
Vîntuțu că și-a sufla,
Brazii că și-a legăna,
Păsările or zbura
Și s-or duce la mamá
40. Ca să-i spună ei așa:
– Al tău mîndru fecioraș
Sus la munte o rămas;
O rămas pă cei muncei
Cu cei bieți de mielușei;
45. O rămas pă cele groape
Cu cele biete oi șchioape.
Nu si, mamă, întristată
C-a zini și el odată;
Nu si, mamă, cu bănat,
50. Fecioru tău s-o-nsurat
C-o mîndră crăiasă,
Dintre fete mai aleasă.
== Note ==

  • Culegător – Petre Lenghel Izanu
  • Informator – Ioan Lenghel, 69 ani, (nu știe carte).
  • Localitatea/Data – Bârsana, →1985; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 223-224, text 364.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. De remarcat desele incluziuni de versuri atipice (omorul motivat printr-un conflict economic – vers 9 -, respectiv episodul nunții – vers.47-53); cupride secvențe de autor.