Miorița s-a născut în Maramureș/TM 11-20

Jump to navigation Jump to search
TM 1-10 Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef
TM 11-20
TM 21-30
Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Maramureșului



TEXT 11[modifică]

Țara Maramureșului 11
Botiza (5) – 1984

Colo sus, pă lîngă munte,
Pîn iarba pînă-n gerunche,
Mărgu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
5. Șapte ce erau mai mari
Tăți s-aflară veri primari,
Numai unu-i mititel,
Mititel și străinel.
Și pă el că l-o mînat
10. După apă-ntre izvoară -
Facu-i legea să-l omoară.
– Măi, fîrtați, fîrtații mei,
Pe mine mi-ți omorî,
Da pă mine ma-ngropați
15. În staoru oilor,
În locu găleților.
Cunosc bine c-oi muri,
Cine biata m-a jeli?
Oile cele bălăi
20. M-or jeli umblînd pă văi,
Oile cele bătrîne
Mîndru m-or plînje pă mine.
Da în loc de copîrșeu
Beliți scoarță de durzău;
25. Și de pînză pă obraz
Puneți scoarță de buhaz.
== Note ==

  • Culegător – Pamfil Bilțiu
  • Informator – Anghelina Trifoi, 61 ani (n. 1923).
  • Localitatea/Data – Botiza, 1984; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996, p. 118, text 89.
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
  • Observații. Cu partitură muzicală (în ediția din 1996).

TEXT 12[modifică]

Țara Maramureșului 11
Botiza (6) – 1984

Mărgu-și, mărg, oile-n munte,
Pîn iarba pînă-n jerunte.
– Da cu ele cine mere?
– Mărgu-și tri păcurărei
5. Cu oile după ei.
Doi mai mari îs veri primari,
Cel mai mic îi străinel.
Pă cel mic că l-o mînat
După apă-ntre izvoară,
10. Tăt s-o grăit să-l omoară;
După apă-ntre vîlcele,
Tăt i-o făcut legiurele.
El de-acolo s-o-nturnat:
– Măi fîrtați, fîrtații mei,
15. Știu io bine c-oi muri.
Pă mine mă astupați
În giocuțu mieilor,
În locu găleților.
Trîmbițuca-a trîmbițá,
20. Fluieruca-a fluierá.
Știu că n-a plînge mamá,
Că ie nu știi, săracá.
Spuneți-i mămuchii mele
C-am rămas pă cele groape
25. Cu oile cele șchioape;
Și-am rămas pă vîrf de munte
Cu oi șchioape și cornute.
== Note ==

  • Culegător – Pamfil Bițiu
  • Informator – Ioana Roșca, 70 ani (n. 1914).
  • Localitatea/Data – Botiza, 1984; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996, p. 118, text 90.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 13[modifică]

Țara Maramureșului 13
Ieud (1) →1923

Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului
Sînt duși trei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Pe cel mai mic l-o mînat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
10. O să-l puie-ntre țăpuște.
El o strîgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei,
De să-ntîmplă să mor eu,
Săpați-mi mormîntul meu
15. Nu în verde țintirim,
Că-ntre morți voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuțu mieilor.
O, drag, fluierașul meu,
20. Puneți-l la capul meu;
Cînd or sufla vînturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și dragilor oi cornute
Cum mi-ți căuta prin munte!
25. Și dragilor mielușei
Cum mi-ți căuta prin văi!
== Note ==

  • Culegător – Béla Bártok
  • Informator – Dumitru Goja, Vasile Dăncuș (15).
  • Localitatea/Data – Ieud, →1923; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Volksmusik der Rumänen von Maramuresch, Bártok, 1923, p.187-188, txt. 7.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 992, text III (anexă).
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 14[modifică]

Țara Maramureșului 14
Ieud (2) →1924

Merg trei veri primăvărei,
Îs tustrei păcurărei,
Cu oile după ei,
Sus la verdele de munte,
5. La iarba pînă-n gerunche.
Acolo dac-o sosît,
Numa pe cela mai mic,
Care era mai străinic,
După apă l-o mînat
10. Pînă legea i-o gătat;
Pînă apă-o împărțit
Legea lui că i-o gătit,
Pă dînsu de omorît.
Da el bine-o auzit
15. Și el numa de și-o zis:
– Pînă apă mi-am luat
Voi legea mi-o ați gătat;
Pînă apă-am împărțit,
Da` voi legea mi-ați gătit.
20. - Hei, voi, frățiorii mei,
Dacă voi mi-ți omorî,
Pe mine nu mă-ngropați
Nici în sfîntu temeteu,
Fără unde-oi zice eu:
25. Tot pe mine mă-ngropați
În strunguța oilor,
În cărarea fetelor,
În țărcuțu mieilor,
În drumu femeilor,
30. În calea voinicilor;
În strunguța sterpelor,
În calea nevestelor.
Și-n mîna mea de-a dreaptá
Puneți-mi, frați, trîmbița,
35. Să-mi zic seara dintr-însá.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Din țară, de la mamá,
Că s-audă trîmbița,
Oile toate-or zdera.
40. Și-n mîna mea de-a stîngá
Puneți-mi, frați, fluiera.
Cînd fluieru și-a zice
Oile toate s-or strînge;
Cînd din fluier de mi-oi zice
45. Oile toate or plînge.
Oile cele bălăi
Toate or zdera prin văi.
Cu fluieru oi fluiera,
Și oile m-or cînta.
50. Cele mîndre, bogărele,
M-or jeli seara-n pornele;
Cele mîndre și cu lîni
M-or jeli vara prin stîni;
Oile cele cornute
55. Mîndru m-or cînta prin munte;
Oile cele bălăi
Toate m-or jeli prin văi;
Oile cele albastre
Toate m-or jeli pe coaste;
60. Cele mîndre și cu lapte
M-or jeli trecînd prin sate.
– Hei, voi, frățiorii mei,
Cînd acasă îți sosî
Mămuca v-a agodi
65. Cu mîncare caldă-n masă
Și cu apă rece-n vasă
Și cu struț verde-n fereastră.
Și acasă dacă-ți mere,
Maica-nainte v-a ieși.
70. Mămuca v-a d-întreba:
– Frate-vost unde-o rămas?
Spuneți c-am rămas pe munte,
Cu oile cele cornute;
– O rămas pe niște văi
75. Cu oile cele bălăi;
O rămas seara-n pornele
Cu oile cele bogărele;
O rămas pîntre hotroape
Cu oile cele știoape;
80. O rămas pe cele groape
Cu oile cele știoape,
Ar veni și nu mai poate.
Numai el și-o cuvîntat:
– Pe cînd acasă-oi sosî,
85. Struțuc verde s-a veștezi,
Apa-n vasă s-a-ncălzi
Și mîncarea s-a răci.
Și s-a răci mîncareá,
Nu m-oi vede cu mamá
90. Șohan pîn-a fi lumea.
Ne-om vede la judecată,
Și-atuncea numai o dată.
Ș-acasă dac-o venit
Maica-nainte le-o ieșit.
95. - Da fiuțu meu nu vine?
– El o rămas colo-n munte,
Cu oile cele cornute;
O rămas pe niște văi,
Cu oile cele bălăi;
100.O rămas seara-n pornele,
Cu oile cele bogărele;
O rămas pîntre hotroape
Cu oile cele știoape;
O rămas pe cele groape,
105.Ș-a zini și nu mai poate.
== Note ==

  • Culegător – Ion Bîrlea
  • Informator – Toader Hoza Boicu, 62 ani.
  • Localitatea/Data – Ieud, →1924; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Balade, colinde și bocete din Maramureș, Ion Bîrlea, 1924.
  • Republicat – Literatura populară din Maramureș, Ion Bîrlea, 1968, p. 29-32, text 10; Antologie de folclor din județul Maramureș, 1980, p. 103-105, text 89.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. “Ion Bîrlea o consideră baladă și nu preciza dacă avea sau nu funcția de colind” (notă Antologie, 1980). 2. Textul pare o compilație (probabil variantă de interpret), dar nu conține secvențe atipice; versurile 94-105 sunt reluate.

TEXT 15[modifică]

Țara Maramureșului 15
Ieud (3) →1924

Sus în vîrful muntelui,
Oi, linu-i lin, (refren)
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
5. Păcurarii țin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mînat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
10. Dar grea lege i s-o dat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țepuște.
El o strîgat cătră ei:
– O, dragi, frățiorii mei,
15. De s-a-ntîmpla să mor eu,
Nu mă-ngropați în temeteu,
Nici în verde țintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
20. În jocuțu mieilor.
Și drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu.
Cînd or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
25. Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Și dragi, mielușeii mei,
Cum m-or căuta și ei.
== Note ==

  • Culegător – Ion Bîrlea
  • Informator – Mihai Bizău, învățător din Ieud.
  • Localitatea/Data – Ieud, →1924; Țara Marmureșului.
  • Publicat în Balade, colinde și bocete din Maramureș, I. Bîrlea, 1924, p. 103.
  • Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p.567, text XXIII, TRANS. 18a; Literatura populară din Maramureș, I. Bîrlea, 1968, p. 158-159, text 24 (colindă).
  • Tipul – Nord-maramureașean, clasic.
  • Observație. Titlul în ediția lui Fochi: Colinda păcurarului.

TEXT 16[modifică]

Țara Maramureșului 16
Ieud (4) – 1951

Stau toți trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mînat
Să întoarne oile.
5. Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuște, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fîrtaie;
Să-l taie, or să-l împuște,
10. Or să-l pue-n trei țăpuște.
Da el numa ce-o strigat:
– Hei, măi, frățiorii mei,
De s-o-ntîmpla și-oi muri
Pe mine mă dă-ngropați
15. În strunguța oilor,
În locul găleților,
În țărcuțul mieilor.
– Da` cine mi-o fi popa?
– Graurul cînd a cînta.
20. - Și-apoi cine m-a jeli?
– Codrul cînd s-a veșteji.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Mărcuța Buftea, 49 ani, (n. 1902)
  • Localitatea/Data – Ieud, 17 mai 1951; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 567, text XXV, TRANS. 18b.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Textul e preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor București, inf. 10.030. 2. Titlul în ediția lui Fochi: Colinda păcurarului.

TEXT 17[modifică]

Țara Maramureșului 17
Ieud (5) – 1951
 
Sus în vîrful muntelui,
Sub crucița bradului,
Sînt tustrei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Păcurarii țin un sfat,
Pe cel mai mic l-o mînat
Să întoarcă oile.
Oile le-o dă-nturnat,
Lui grea lege i-o picat:
10. Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l pue-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pue-n trei fîrtaie.
……………………
Și colinda nu-i mai multă,
15. Să trăia` cine-o ascultă;
Ori colinda-i atîtá,
Să trăia` cine-o `scultá.
== Note ==

  • Culegător – neprecizat;
  • Informator – Ioana Chiș, 69 ani (n. 1882).
  • Localitatea/Data – Ieud, 17 ani 1951; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Miorița, A. Fochi, 1964, p. 912, text DXXXIX, TRANS. 18, fragment.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observații. 1. Textul e preluat din Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor București, inf. 9.843. 2. Titlul în ediția lui Fochi: Colinda păcurarilor. 3. Textul este un fragment și nu cuprinde episodul testamentului, dar acest neajuns se datorează, evident, memoriei precare a informatorului (ultimele patru versuri sunt improvizate).

TEXT 18[modifică]

Țara Maramureșului 18
Ieud (6) – 1987

Sus în vîrfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Sîntu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
5. Păcurarii o ținut sfat,
Pă cel mai mic l-o mînat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
10. Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
15. El numa și-o zîs așe:
– Iar dragi, frățiorii mei,
De s-o-ntîmpla să mor eu
Săpați-mi mormîntul meu
Da` nu-n verde țintirim,
20. Că-ntre morți oi si străin;
Ci-n locu găleților,
În țărcuțu mieilor.
În locuț de copîrșeu
Beliți coajă de durzău;
25. În loc de pînză pe obraz
Beliți scoarță de buhaz;
În locuț de lumninele
Sînt muguri și mlădițele.
Iar drag, fluierașu meu,
30. Puneți-l la capu meu;
De s-o-ntîmpla vînturi grele
Eu să-mi trag una de jele.
== Note ==

  • Culegător – Dumitru Mariș
  • Informator – Anuța Pleș, 80 ani (n. 1907); Ioana Vlad, 45 ani (n. 1942).
  • Localitatea/Data – Ieud, aprilie 1987; Țara Maramureșului.
  • Publicat în – (text inedit)
  • Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.

TEXT 19[modifică]

Țara Maramureșului 19
Ieud (7) – 1987

Sus în vîrfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La crucița bradului,
Sîntu-și trei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Pă cel mai mic l-o mînat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
10. Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fîrtaie.
– O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntîmpla să mor eu
15. Pă mine mă d-îngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu mieilor.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
20. Cînd a sufla vînturi grele
Să-mi tragă mie de jele.
== Note ==

  • Culegător – Dorin Ștef
  • Informator – Anuța Bizău, 60 ani (n. 1927).
  • Localitatea/Data – Ieud, 1987; Țara Maramureșului.
  • Publicat în – (text inedit)
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Informatorul susține că știe colinda de la părinți. “Se cântă în seara de Crăciun și de Anul Nou. O zic colindătorii în fiecare casă.”

TEXT 20[modifică]

Țara Maramureșului 20
Ieud (8) – 1992

Sus, în vîrvu muntelui,
Hoi, linu-i, linu-i (refren)
Su` crucița bradului,
Sunt tustrei păcurărei
Cu oile după ei.
5. Păcurarii țîn un sfat,
Pă cel mai mic l-o mînat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
10. Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuște, ori să-l taie,
Ori să-l țîpe-ntre fîrtaie;
Să-l taie, ori să-l împuște,
Ori să-l țîpe-ntre țăpuște.
15. - O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntîmpla să mor eu
Ziniți la mormîntul meu;
Și-mi răsădiți la mormînt
Cîte flori îs pă pămînt;
20. Și la cap și la picioare
Cîte flori îs pă sub soare.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu` meu.
Cînd a sufla vîntu tare
25. Să-mi cînte de dor, de jale.
Și în loc de-ai mei părinți
Si-or fagi, si-or molizi;
Și în loc de surorele
Si-or tufe și nuiele.
== Note ==

  • Culegător – Pamfil Bilțiu
  • Informator – Nița Dăncuș, 40 ani (n. 1952).
  • Localitatea/Data – Ieud, 1992; Țara Maramureșului.
  • Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996, p. 107, text 72.
  • Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
  • Observație. Versurile 17-21 sunt atipice.