Miorița s-a născut în Maramureș/TM 1-10

←Cea mai veche variantă a Mioriței

Miorița s-a născut în Maramureș de Dorin Ștef TM 1-10

TM 11-20→

Antologie de texte mioritice din Maramureș / Țara Maramureșului

TEXT 1

Țara Maramureșului 1
Desești – 1920
 
Mărgu-și [trei] păcurărei
Cu oile după ei.
Cel mai mare-i văr primar.
Cel mai mic o rupt și-o zîs:
5. - Hei tu, frătiulucu meu,
Numa eu cînd oi muri
Pă mine că să mă-ngroape
Din strunguța oilor,
Su` fundu gălețîlor,
10. S-aud zinu ciuruind
Șî mîndrele tropotind.
== Note ==
Culegător – Tache Papahagi
Informator – Parasca Covaci, 70 ani (n.1850).
Localitatea/Data – Desești, 1920; Țara Maramureșului.
Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, Tache Papahagi, 1925, p.74; text CCCXXXIII.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 563, text XVIII, TRANS. 13; Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, 1981, p. 232.
Tipul – Nord-maramureșan (fragment).
Observații. Fără îndoială este cel mai vechi text cunoscut din Maramureș, dacă luăm în considerare vârsta informatorului. Este scurt, concis și esențializat.

TEXT 2

Țara Maramureșului 2
Vadu Izei – 1920

Mărgu-și, mămulică, mărg,
Mărgu-și tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
5. Numa unu-așa zîce:
– Stați, fraților, să vedem
Care din cine sîntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
10. Numa el o zîs așa:
– Hei, tu, frățiorii mei,
Numa eu cînd și-oi muri,
Pă mine mi-ți îngropa
Dîn vîrvuțu muntelui,
15. De-a umbruța bradului;
Din locuț de copîrșău
Puneți scoarțe de durdzău,
Șî din locuț de sălaș
Puneți scoarță de bohaș;
20. Și de-a mîna de-a dreaptá
Tăt îmi puneț trîmbița,
La cap puneț găleata;
Și de-a mîna de-a stîngu
Tăt îmi puneț fluieru.
25. Cînd vîntu și-a sufla,
Trîmbița a trîmbițá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeț în dînsá.
== Note ==
Culegător – Tache Papahagi
Informator – Ioana Codrea (Fundeasa), 40 ani (n.1880).
Localitatea/Data – Vadu Izei, 1920; Țara Maramureșului.
Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, Tache Papahagi, 1925, p.102-103, text CCCLXXX.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 562, text XVI, TRANS. 11; Graiul și folcklorul Maramureșului, ed.1981, p. 257.
Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.

TEXT 3

Țara Maramureșului 3
Rozavlea (1) – 1920

Pă cel vîrvuț de muncei
Mărgu-și trei păcurărei
Cu oile după ei:
Doi mai mari, unul mai mic.
5. Pă cel mai mic l-o mînat
Cu găleata la izvor
Pîn-ei or face sobor;
Cu găleata după apă
Pîn-ei or fa judecată.
10. Înapoi și-o d-înturnat,
Frații lui l-o d-întrebat:
– Ce mortiță tu-ți poftești?
Ori din pușcă împușcat,
Ori din sabie tăiat?
15. - Altă moarte nu-mi poftesc,
Dară din pușcă-mpușcat
Și din sabie dimnicat.
Pă mine nu m-astupați
Nici în verde țintirim,
20. Nici în dalbu temeteu,
Numa unde-oi zîce eu:
În vîrvuțu muntelui,
Sub crucea molidului,
În strunguța oilor
25. Și-n țărcuțu mieilor,
Și-n urma găleților.
Să-mi puneți un miel la cap,
La picioare fluier mare
Și la cap o trîmbița-re;
30. Un vînt țebeș a sufla,
Fluieru și-a fluierá,
Trîmbița și-a trîmbițá
Și mielucu și-a zgera,
Crucița s-a legăna
35. Și oile m-or cînta;
Oile s-or tomni rînd
Și m-or paște pă mormînt,
Ele numa că și-or zîce:
– Ian, scoală, stăpîne, scoală
40. Și ne scoate la pripoară,
Să bem apă din izvoară,
Să ne paștem cărbunei,
Să ne fătăm mielușei;
Mielușei cu coarne-ntoarsă,
45. Cum îs oile frumoasă.
De cînd tu ți-ai adurnit
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut.
…………………….
Ei acasă ș-o zinit,
50. Mama lor i-o întrebat:
– Cel mai mic unde-o rămas?
– Tăt pă văi și pă vălcele,
Cu oile cele răle;
Tăt pă văi și pă hotroape,
55. Cu oile cele șchioape.
== Note ==
Culegător – Tache Papahagi
Informator – Ileana Rus, 24 ani (n. 1896).
Localitatea/Data – Rozavlea, 1920; Țara Maramureșului.
Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, Tache Papahagi, ed. 1925, p. 80-81, text CCCLII.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 564, text XIX, TRANS. 14; Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, ed. 1981, p. 238.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
Observații. Contaminare cu motivul oile amenințate cu vânzarea (vers. 40-48).

TEXT 4

Țara Maramureșului 4
Rozavlea (2) →1985

Pă plăiuțul dealului,
Oile stăpînului.
– La ele cine-i păstor?
– Tăt tri frați îmbujorați,
5. În smolence îmbrăcați.
Doi mai mari nu zic nimic
Și-o pus ochii pă cel mic.
Pă cel mic ei l-o mînat
Pă izvoru-ntunecat,
10. Cu găleata după apă
Pînă i-or fa` judecată.
– Hei, voi, frățiorii mei,
De s-a văji și-oi muri,
Nu m-astupați nicări,
15. Fă`-n strunguța oilor,
Ori în țarcul mieilor.
Și la cap să am un miel
Și fluieru lîngă el;
Și pă mormînt, deasupra,
20. Așezați-mi trîmbița.
Cînd vînturi că și-or sufla
Trîmbița și-a trîmbițá,
Fluieru și-a fluierá,
Mielușelu și-a zdera.
25. - Da voi, oi, cum mi-ți cînta?
– Noi ne-om face legămînt,
Toate te-om cînta pă rînd;
Toate te-om cînta cu dor,
Că ne-ai fost un bun păstor.
30. Scoală, scoală, măi stăpîne,
Că de cînd ai adormit
Iarbă verde n-am păscut,
Apă rece n-am băut,
Pă piatră sacă-am șezut.
35. - Hei, voi, frățiorii mei,
Voi la țară-ți coborî
Și mămuca-a auzi
Și `nainte va ieși,
Și mama că va-ntreba:
40. Coborî-oi și eu ori ba?
Voi spuneți mămuchi așa:
Că eu numa mi-am rămas
Tăt pe văi și pă vîlcele,
Cu oile bălăiele;
45. Tăt pe văi și pă hîrtoape,
Cu oile cele șchioape.
== Note ==
Culegător – Petre Lenghel Izanu
Informator – Ileana Florea, 63 ani (nu știe carte).
Localitatea/Data – Rozavlea, →1985; Țara Maramureșului.
Publicat în Poezii și povești pop. din Maramureș, P. Lenghel, 1985, p. 217-218, text 358.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic
Observații. Contaminare cu motivul oile amenințate cu vânzarea (vers. 30-34).

TEXT 5

Țara Maramureșului 5
Săcel (1) – 1920

Pă uliță, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Și o prins a vorovi:
5. - Pă unu l-om omorî.
Da el numa și-o strîgat:
– Că voi de mi-ț omorî,
Tăt pe mine m-astupați
În țărcuțu mieilor,
10. În staolu oilor;
Și voi numa că îmi puneți
La picioare fluier mare
Și la capu` trîmbița-re.
Și cînd vîntu și-a sufla
15. Trîmbița și-a trîmbițá,
Fluieru și-a fluierá,
Și numa și-or audzî
Oile cele cu lapte –
M-or hori mărgînd pă sate;
20. Oile cele cornute –
M-or hori vara pă munte;
Cele biete miorele
M-or hori vara cu jele.
– Hei, tu, biete miorele,
25. Spune-ți cătă mama me-le:
V-a-ntreba mama de mine,
Spuneți că m-am dus la bine,
Că numa m-am însurat,
Și eu numa mi-am luat
30. Tăt o fată de-mpărat,
Să nu sie cu bănát.*
……………………
== Note ==
Culegător – Tache Papahagi
Informator – Năstaca Petrovai, 60 ani (n.1860).
Localitatea/Data – Săcel, 1920; Țara Maramureșului.
Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, ediția 1925, p.78-79, text CCCXLVI.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p.568, text XXV, TRANS. 19; Antologie de folclor din județul Maramureș, 1980, p.105-106, text 90; Graiul și folklorul Maramureșului, ediția 1981, p.236.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.
Observații. 1. (*) “Aici s-a oprit «horia» spunîndu-mi că nu-și mai aduce aminte restul colindei.” (T. Papahagi). 2. Informatoarea este de loc din Vișeu de Jos. 3. Este singura variantă de acest tip unde tema omorului se introduce printr-un conflict deschis între păcurari. 4. Pretextul oferit măicuței e atipic (vers. 27-31). 5. Text publicat în patru ediții (1925, 1964, 1980, 1981).

TEXT 6

Țara Maramureșului 6
Săcel (2) – 1973

Sus în vîrvu muntelui,
Su` crucița bradului,
Era[u] tri păcurărei,
Cu oile după ei.
5. Zîce unu cătă altu:
– Haida noi să ne cătăm,
Care ceva neam ne-aflăm.
Cei mai mari și-s veri primari,
Cel mai mic îi străinicu.
10. Și pă cel mic l-o mînat
Numa la lină fîntînă
Cu găleți dalbe d-a mînă.
Pînă el că întoarcé
Lui lejea că i-o facé:
15. Tăt căpuțu` să i-l taie
Și oile să i le ieie.
Oaia lui cea oacheșé
Doamne, bine-i auzé,
Și la dînsu coboré:
20. - Lasă gălețile gios
Și te du numa în lume,
Noi ne-om duce după tine.
Că ia cum îți fac lejea:
Tăt căpuțu să ți-l taie
25. Și pe noi ca să ne ieie.
Și el tot n-o ascultat
Iară-n mînă l-o luat
Și la ei că și-o ieșit
Și din gură și-o grăit:
30. - Drăjilor mei vătăjei,
Dăcă capu mi-ți tăié
Pă mine mă d-astupați:
În strunguța oilor,
În giocuțu mieilor.
35. Fluieru mi-l puneți cruce.
Tăt fluieru de-a dreaptá
Și trîmbița de-a stîngá.
Dincotro vînt cum a tra`
Fluieru meu m-a cînta;
40. Trîmbița și-a prinde-a zîce,
Oile-or prinde-a să strînje,
De milă-or prinde-a plînje.
– Hei, domnuț, domnuțu nostu,
Tu de cum că ne-ai lăsat
45. Sus la munte n-am umblat,
Iarbă verde n-am mîncat
Și șidem tăt pîngă sat
Și paștem romun uscat.
== Note ==
Culegător – Pamfil Bilțiu
Informator – Varvara Șușca, 73 ani (n.1900).
Localitatea/Data – Săcel, 1973; Țara Maramureșului.
Publicat în Antologie de folclor din județul Maramureș, 1980, p.108-109, text 94.
Republicat – Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu, Gh. Pop, 1996, text 71.
Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
Observații. Contaminare cu motivul oilor amenințate cu vînzarea (vers. 43-49); versul 16 e atipic, la fel și versurile 43-48.

TEXT 7

Țara Maramureșului 7
Botiza (1) – 1922

Mărgu-și, mărg, oile-n munte,
Tăt cu trei păcurărei,
Cu oile după ei.
Cei mai mari îs veri primari;
5. Celălalt - mai mititel,
Acela-i mai străinel.
Sus la munte o sosît,
Ceia doi s-o vorovit
Pă cel mic de omorît.
10. Pă el numa l-o mînat
După apă-ntre izvoare –
S-o vorovit să-l omoară;
După apă-ntre vălcele –
Lui lejea că i-o făce-le:
15. Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fîrtaie;
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre tăpuște.
Cînd cu apa o-nturnat,
20. Oile tăte-o zderat.
– Oile, oile mele,
Ce zderați așa cu jele?
– Cum focuțu n-om zdera
Că ești doi s-o vorovit
25. Pă tine de omorît?
– Păcurari, fîrtații mei,
Voi de că mi-ți omorî,
Pă mine mă astupați
În locuțu strungilor,
30. În locul găleților,
Și-mi puneți lancea la cap,
Fluierașu la picioare,
Trîmbițuca de-a dreaptá:
Vîntuț cald cînd a sufla
35. Lancea s-a legăna,
Trîmbițuca-a prinde-a zdera,
Oile m-or prinde-a plînge;
Oile cu lînile,
Berbecii cu coarnele;
40. Tăt în loc de surorele
M-or jeli luna și stele;
Tăt în loc de frați de-ai mei
M-or jeli-mă stînjărei.
Gios la munte-ți scoborî,
45. Mama nainte-a eși
Și pă voi v-a întreba:
– Ș-a nost păcurar a zini?
– Ș-a vost păcurar a zini,
D-a rămas pă cele groape
50. Cu oi șute și cu șchioape;
Ș-o rămas pă cele văi
Cu oi șchioape și cu miei.
 
== Note ==
Culegător – Tache Papahagi
Informator – Mărie Cupșinar, 20 ani (n.1902).
Localitatea/Data – Botiza, 1922; Țara Maramureșului.
Publicat în Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, 1925, p.120-121, text CCCCV.
Republicat – Miorița, A. Fochi, 1964, p. 565, text XXI, TRANS. 16; Graiul și folklorul Maramureșului, T. Papahagi, ediția 1981, p. 275-276.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 8

Țara Maramureșului 8
Botiza (2) – 1984

Mărgu-și, mărg, oile-n munte,
La iarba pînă-n jerunte.
Mărgu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
5. Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic îi străinic.
Pă cel mic că l-o mînat
După apă-ntre izvoară
S-o vorovit să-l omoară;
10. După apă-ntre vîlcele
Tăt să-i facă legiurele.
Cînd cu apa o-nturnat
Oile lui o zbierat:
– Oile, oile mele,
15. Ce zderați așè cu jele?
– Cum focuțu n-om zbiera?
Cînd pe tine te-o mînat
După apă-ntre izvoară
S-o vorovit să te-omoară;
20. După apă-ntre vîlcele
Tăt să-ți facă legiurele.
– Măi fîrtați, fîrtații mei,
Dacă-i așé și-așé,
Voi pă mine m-astupați
25. În strunguța oilor,
În locu găleților.
Cînd vîntuțu a sufla
Doară-a auzî mamá
Și la mine a pleca,
30. De mine a întreba.
Voi să îi spuneți așa:
Că m-am dus pă vîrf de munte
Cu oi șchioape și cornute.
== Note ==
Culegător – Pamfil Bilțiu
Informator – Maria Groșan, 78 ani, (n.1906).
Localitatea/Data – Botiza, 1984; Țara Maramureșului.
Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996, p.91, text 119.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.

TEXT 9

Țara Maramureșului 9
Botiza (3) – 1984

Mărgu-și tri păcurărei,
Hoia lin și iară lin (refren)
Cu oile după ei.
Mărgu-și cu oile-n munte,
La iarba pînă-n jerunte.
5. Cei mai mari și-s veri primari,
Mititelu-i străinelu.
Pă el numa l-o mînat
După apă-ntre izvoară,
Pînă l-or face să moară.
10. El înapoi o-nturnat,
Oile tare-o zbierat.
El numa și-o zîs așe:
– Măi fîrtați, fîrtații mei,
Ce-i aiasta și-aiasta?
15. Io la oi cît am umblat,
Oile nu mi-o zbierat.
Cunosc bine c-oi muri,
Cine biata m-a jeli?
Oile cu lînele?
20. Berbecii cu coarnele?
Mieii cu giocurile?
Și voi numa m-astupați
În strunguța oilor,
În locu găleților.
25. Și, voi, mie numa-m puneț
Tăt în loc de copîrșeu
Beliți coajă de buhău;
Și de pînză pă obraz,
Beliți coajă de buhaz.
30. Și voi mie numa-m puneț
Fluierașu de-a dreaptá
Și trîmbița de-a stîngá.
Vîntu-și calcă și-a sufla
Fluierașu-a fluierá,
35. Trîmbița a trîmbițá
Și le-a auzî mamá
Și-a zini și m-a cota:
Pă prelucii cu bulbuci
Pă unde mutam eu strunji;
40. Pă preluci cu ghiocei
Pă unde-am umblat la miei.
== Note ==
Culegător – Pamfil Bilțiu
Informator – Ioana Brumar, 78 ani (n. 1906), Maria Petreuș, 53 ani (n. 1931).
Localitatea/Data – Botiza, 1984; Țara Maramureșului.
Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996. p. 117, text 88.
Tipul – Nord-maramureșean, arhaic.
Observații. Cu partitură muzicală (în ediția din 1996).

TEXT 10

Țara Maramureșului 10
Botiza (4) – 1984

Mărgu-și, mărg, oile-n munte,
La iarba pînă-n gerunte.
Mărgu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
5. Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic îi străinar-i.
Pă cel mic că l-o mînat
Să-și întoarne oile,
C-o rătăcit, bietele.
10. Oile le-o înturnat,
Gre` poruncă i-o pticat.
O` să-l taie, o` să-l puște,
O` să-l puie-ntre țăpuște.
– Măi fîrtați, fîrtații mei,
15. Dacă-i așé și-i așé
Pă mine nu m-astupați
Nici în sfîntu sintirim,
C-acolo mi-oi fi strein;
Nici în dalbu timiteu
20. C-acolo nu-i locu meu.
Voi pă mine m-astupați
În strunguța oilor,
În locu găleților.
Voi la căpuț ce mi-ți pune?
25. Tăt la căpuț fluiera,
La picioare trîmbița.
Cînd vîntuțu și-a sufla
Fluieru și-a fluierá,
Trîmbița și-a trîmbițá,
30. Oile tăte-or zdiera.
Fluieruțu-a prinde-a zice,
Oile tăte m-or plînge.
Voi la țară-ți scoborî
Mama-nainte va ieși
35. Și pe voi că v-a-ntreba:
– Vine-mi și siú o` ba?
Și voi mamii că i-ț spune;
– O rămas p-on vîrf de munte
Adunînd șchioape și șute;
40. O rămas pă niște groape
Adunînd șute și șchioape.
== Note ==
Culegător – Pamfil Bilțiu
Informator – Ilișca Petreuș, 84 ani (n. 1900).
Localitatea/Data – Botiza, 1984; Țara Maramureșului.
Publicat în Sculați, sculați, boieri mari, P. Bilțiu și Gh. Pop, 1996, p. 119, text 92.
Tipul – Nord-maramureșean, clasic.